Acasa > Articole > Editorial > 140.000 de români, agenți ai schimbării, plătiți de SUA

140.000 de români, agenți ai schimbării, plătiți de SUA

sursa foto: cotidianul.ro

InPolitics publică articolul intitulat „Unde au dispărut cei 140.000 de luptători anticorupție plătiți de SUA?” În traducere liberă, titlul rezumă o declarație din 2012 a fostului ambasador american, Mark Gitenstein. Atunci, acesta afirma că țara sa plătește 140.000 de români – activiști politici, cu misia de a inventa scenografii, de a ieși în stradă și a demonstra împotriva corupției.

InPolitics este un site-replică la propaganda dreptei elitiste. Pe fond, site-ul este proromân. Totuși, să fii partizan român și să te autointituleazi inPolitics, e ca și cum ai fi român și te-ar chema Johnny Haliday.

În sfârșit… Trecem… Ce spunea ambasadorul acum 6 ani?

Oriunde merg în România, mă întâlnesc cu tineri. Mulți dintre ei fie au trăit în străinătate și s-au întors pentru a-și lansa propriile firme, fie lucrează pentru companii occidentale sau sunt activi pe internet.

Pe acești tineri i-au implicat ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei, Spaniei și Canadei într-un program pe care l-am numit Restart România. (Ambasadorul o afirmă cu mândrie – n.n) Am creat un website și le-am cerut tuturor românilor interesați să propună idei de utilizare a internetului în lupta împotriva corupției.

100.000 de români au răspuns acelei chemări, oferind idei inteligente, pe care le-am finanțat, de a lupta împotriva unei multitudini de probleme, de la furtul de lemn din pădurile dumneavoastră, până la mita din spitale și parcatul ilegal. Acești cetățeni reformatori folosesc internetul pentru a ataca ceea ce dumneavoastră numiți mentalitatea corupției. Atunci când Romanian American Fund a încercat aceeași idee pentru reformarea sistemului educațional, peste 40.000 de români au răspuns apelului…

Acești 140.000 de ‹‹restarteri››, cum îi numim noi, sunt agenți ai schimbării care vor susține aceste reforme și vor sprijini aceste instituții. Așa cum ne spunea Alexis de Tocqueville la câteva decenii de la Războiul de Independență, implicarea cetățenilor este sursă de energie vitală a instituțiilor democratice…”

Citind, mă gândeam că eu, de pildă, nu m-aș descurca să fac rost de un discurs tradus literar al unui fost ambasador. Mai trecem o dată și mergem mai departe. La vremuri greu de descifrat pe atunci:

Imediat după 1989, un individ cu numele Sorin Ovidiu Vîntu nu gândea diferit de profesionistul inPolitics Gitenstein. Deosebite îi erau doar vorbele. Și categoriile sociale care-i erau alături. Zicea, pe partea opusă lui Gitenstein, dar cu același obiectiv-țintă: întăriți-vă instituțiile statului, altminteri le voi distruge cu nonșalanță. Respectiv, va specula punctele slabe ale sistemului și va dansa pe cadavrele acestuia. Neamul insului, dacă nu-i și fudul, nu e ticălos destul.

L-am aflat apoi pe George Soros. Era deasupra comuniunii Gitenstein – Sorin Ovidiu Vîntu. Zicea: o societate puternică se bizuie pe instituții puternice: dar ale mele! Le voi crea, nu există cost care să nu merite osteneala. Iar pentru asta voi lua în sprijin nu slăbiciunile, ci virtuțile sistemului respectiv, într-un cuvânt, statul de drept. Cel ce-mi pune la dispoziție libertatea de întrunire, libertatea cuvântului și puterea majorității, indiferent cum a fost ea constituită. 13 miliarde vor ficheltuite în acest scop, începând cu anul acesta.

Între timp, un primar de Sibiu, domnul Klaus Werner Iohannis, se pregătea, era pregătit de cei precum Vîntu-Soroș-Gitenstein, să urce Dealul Cotrocenilor în caleașca lui de provincie. Iar acest adevăr a devenit foarte evident când a început spectacolul „Claca procurorilor” din CSM. Șase târâie-brâu, aduși acolo pe rețeta Maonica Macovei, nu au așteptat, nici măcar de ochii lumii, să treacă un „timp rezonabil” pentru a da de înțeles că au parcurs măcar pe diagonală argumentele ambelor părți. Au decis că marioneta lor are dreptate.

A urmat ședința veselă, de dare de seamă a DNA, cu procurorul general în chip de debil mintal netratat, având ca șef de orchestră pe președintele României, cu rânjetul horror de cuviință.

Aveam, deci, o marionetă, fardată în culise în Ioana d’Arc, o secție de procurori a CSM, gen Divertis, cu întrebări și răspunsuri care să stârnească hazul, o adunare cu aplauze cunoscute dintr-un film vechi: Ceușescu – PCR. Și, ca și cum tortul n-avea moț, iată-l și pe Timmermans în rol de Traian Băsescu chestionat de Robert Turcescu: jură că nici cu piciorul n-a lovit copilul, nici cu ștreangul, nici cu cotul.

Pentru că, iată, un jurnalist de la Pro tv întreabă: „Domnule Timmermans, ați aflat de cererea de revocare a doamnei Kövesi înaintată de domnul ministrul al Justiției. Ce părere aveți?”

Pe Ion Spânu de la Cotidianul, răspunsul insului de la Bruxelles îl miră. Acesta răspunse:

Convingerea mea e că activitatea de a verifica magistraţii trebuie făcută de magistraţi. Toţi oamenii greşesc uneori; la fel se întamplă şi în Justiţie. Dacă sunt oameni care fac greşeli, trebuie verificaţi, dar nu de politicieni sau de oameni din Guvern, ci de sistemul judiciar. Ţine de separarea puterilor în stat. Ca principiu, sistemul judiciar trebuie verificat de sistemul judiciar”.

Sigur, domnul Ion Spânu se prefăcea doar că se miră. Se mira gazetărește, artistic. Domnia sa știa ce știa și Iohannis Klaus Werner, anume că vizita prim-vicepreședintelui Comisiei Europene a avut, în realitate, tocmai scopul de a rosti această frază care, în românește sună astfel: frați români, să nu protestați dacă președintele vostru cu nume atât de frumos va respinge propunerea ministrului numit politic, privind revocarea șefei DNA, căci magistrații sunt singurii îndreptățiți să judece speța aceasta, adică Secția de procurori. V-o spun eu simbolul autorității statului de drept. Nu vă luați după gurile tendențioase care spun că toți cei cinci procurori care au dat aviz negativ sunt, în realitate, mai politici decât ministrul Justiției…

Și Teodor Meleșcanu: „Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a spus că nu se pune în niciun caz problema asemănării situaţiei din Polonia cu cea din România”.

Domnul Meleșcanu știe că este rușinos să faci un titlu de glorie din minciunile unui birocat fals până-n albul urechilor. În Europa nu există popor mai viteaz, mai mândru, mai glorios decât poporul polonez. Totuşi, domnul Meleşcanu nu se sfiește să fie slugarnic în fața unui auditoriu care trăiește din slugărnicie.

Interese geostrategice vitale supun România la un regim special. În consecinţă, România este obligată să promoveze secături care să acceadă la putere doar prin renunţarea la demnitatea naţională.

România, cu legendarul său gust pentru obediență, expune lumii poate cea mai dizgrațioasă față a sufletului de slugă; aduce în avanscenă figuri cum sunt Liiceanu, CTP, Orban, Băsescu, Dragnea, Ponta, Kövesi…

Klaus Iohannis știe ce partidă joacă, și unde trebuie să atace, și de unde îi vine mingea și că arbitrul nu va fluiera, chiar dacă faultează sau încalcă anumite reguli, zice Cornel Nistorescu. Și tot el: „Americanii greșesc grav nu pentru că nu îmbrățișează PSD, ci pentru că, avînd interese strategice extraordinare în această parte a Europei, permit unor netrebnici, impostori sau mutălăi să încalce reguli și legi pe care le respectă la ei acasă și prin alte părți. Toate acestea, doar pentru ca strategiile lor să fie sigure, să se descurce mai simplu și mai ieftin și să nu fie luați prin surprindere de cine știe ce politici trăsnite.

Faptul că Hans Klemm și Klaus Iohannis sunt la fel de nevăzători față de abuzurile comise de L.C Kövesi mă sperie de moarte. În acest mod, americanii, împreună cu binomul român, pot pune de orice crimă și pot trece peste orice abuz. (Să nu uităm de colaborările fructuoase ale SUA cu faimoasele dictaturi ale lumii)”.

Sunt întâmplări și trăiri diverse care spun același adevăr: fără să  observăm, treptat, cătinel, am fost aduși în starea stranie de țară ocupată. Ți se face pielea de găină. Hans Klemm, Codruța Kövesi, Klaus Iohannis stăpânesc România fără teamă de legi, parlament, curți constituționale, opinie publică. Împreună cu o bandă de filistini corupți la bunăstare prin trădare. Tac sau spun povești cusute cu ață albă. Știu că în creștetul Europei nu mai există hotare care să-i separe pe social-democrați de populari sau conservatori. Sunt solidari sub scutul grijii de a ține cât mai departe de casa lor pârjolul care poate fi declanșat oricând. De pildă, în Polonia și România. Doar că bravul popor polonez, cum nu e altul pe continent, nu se lasă, nu-i pasă de legile bine ticluite în Olimpul ticăloșit. Are în frunte polonezi nu Iohanniși, Köveși, Klemmi. Ar fi de așteptat să apară încolțirile unui front al Rezistenței? Greu de sperat. Încă și mai greu de crezut. Poporul nostru s-a nărăvit la politica de trei parale, care duce în parlament și de-acolo la sursele de pricopseală. Mișcarea de Rezistență duce la sărăcie și sacrificii. 

 

 

One thought on “140.000 de români, agenți ai schimbării, plătiți de SUA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.