Acasa > Articole > Editorial > Falsul nu era fals

Falsul nu era fals

Scriam în prima mea intervenţie după „bomba” lansată de Antena 3, dumincă, 11 februarie, că aşa-zisa revoluţie care avea să schimbe istoria României fusese o demonstraţie de infantilism profesional şi că nu avea rost să irosesc timp pentru a da o lecţie.

A doua zi, satrapul DNA-ului Ploieşti, domnul Onea, apăruse la conferinţa de presă justificativă cu chipul desfigurat al boxerului care, după ce a fost făcut knokout, ridicându-se, aflase că adversarul a fost descalificat. Atât am scris, convins că imaginea cu boxerul spunea totul, că nu mai era nimic de explicat. Că meciul se rezolvase în culise. M-am înşelat.

Gazetarii de la ziarul „Cotidianul” au deschis imediat un front larg; anunţau că, iată, în sfârşit, exista dovadă falsificării probelor. Am intervenit şi i-am scris autorului, convins că va ţine seama de ajutorul dezinteresat pe care i-l acordam. N-a fost cazul. Lumea presei trăia sub hipnoza cursei în care fiecare alergător vrea să rupă primul gura lumii.

E adevărat, sub tirul întrebărilor, insul Onea expusese o figură dezagreabilă. În acel dezagreabil s-au înămolit pe urmă toţi marii comentatori. Deşi, tocmai acel chip violent insinuant purta pecetea realităţii. Se vedea cu ochiul liber: scăpat din knockout, Onea aflase de la apropiaţii săi că pentru a învinge e nevoie doar să nu se abată de la melodia „În DNA nu se falsifică probe; nu ne ne este frică de nimeni; respectăm legea!” Sus, în Olimp, se luase hotărârea să nu se teamă de nimic.

Ce s-a întâmplat? În desfăşurarea festivalului cu dezvăluiri trăznet, Sebastian Ghiţă, pus la rândul său pe dezvăluiri nimicitoare, refuzase să răspundă la întrebarea „Cum au ajuns listele acelea cu scrisul său olograf în posesia lui Vlad Cosma?” Un simplu meseriaş şi-ar fi dat seama că răspunsul la acea întrebare conţinea chiar miezul, sâmburele cu miza întregului scandal. Scrisul olograf era chiar al lui Sebastian Ghiţă. Pe orice judecător din lume asta l-ar fi interesat: dacă listele cu scrisul olograf sunt autentice. Şi nu felul în care probele ajunseseră la dosar. Felul acela putea fi explicat în infinite variante. Sigur, şi felul acela era important, dar nu în primul rând. Acest amănunt capital i-l destăinuism gazetarului de la „Cotidianul”. Dacă ar fi ţinut seama de el, ar fi ajuns la marginea unde se iţea esenţialul. S-ar fi văzut că Vlad Cosma, cel care înregistrase, fotografiase, dichisise falsul, fusese adevăratul denunţător al lui Sebastian Ghiţă. Falsul nu era fals. „Vitejii” de la Antena 3 ascunseseră adevărul; aleseseră varianta spectacolului, a show-ului de televiziune, a exhibţionismului. Fudulia lor, dacă era doar fudulie şi nu era un scenariu inflamat cine ştie în ce laborator, a fost bomba care până la urmă va exploda  fără a i se prevedea consecinţele.

Alături de miza pregătită de Antena 3 rămâne doar intervenţia procurorului general care, în ticăloşia lui, a explodat într-o  efuziune instigatoare la războiul român contra român, parte a războiul purtat în ultima vreme de „cruciaţii” doritori de un guvern al lor, de un parlament al lor, de un popor al lor. De azi încolo vom fi potopiţi de puhoaie de minciuni venind şi dintr-o parte şi din cealaltă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.