Acasa > Articole > Editorial > România liberală şi oul de struţ

România liberală şi oul de struţ

M-am săturat de adevăr. Las la o parte faptul că nu există. Există doar în clipe. M-am pus odată în slujba lui. Am zis că mă face liber, cum scrie la Evanghelie. M-a făcut doar de râs. Ştiu că Andrei Chiliman are minte de găină. Dar face ouă. E un ou mic, mic, mic de tot, dar un ou. Între ceva mic cât un ou şi un ceva mare cât un bou, eu aleg, să mă ierte copiii mei moderni, oul. Sigur, ca să scapi de rău, trebuie să-l faci mai înainte bou, cât să-l vadă toată lumea. Dar asta-i treaba viitorului. Iar în chestiunea asta, viitorul ar face bine să nu conteze pe mine. Căci, duminică, eu merg la vot şi votez.

Corect, mai e şi Călin Popescu Tăriceanu în tabăra aia… „ai noştri tineri la Paris învaţă la gât cum se face nodul”. Problema mea e Roşca Stănescu, din tabăra cealaltă. Faţă de Roşca, Băsescu este un ticălosuţ. Un ticăloşel. Un sfânt – iartă-mă, Doamne, nu mai fac, e ultima oară!

Ce spune oul cu care voi vota duminca asta – ailaltă, nu ştiu? Spune că roata e rotundă şi doi ori doi fac patru. Adică valori liberale. Cu roata şi tabla înmulţirii, am de partea mea Europa toată, mai puţin Albania. Căci, ce-o mai fi în Albania nu mai ştiu. Ultima oară era acolo unul Skanderbeg.  

Ar mai fi ceva: oul. Oul, ca să fie un lucru bun, e bun cât e mic şi de găină. Dacă se vrea popular şi altoit cu capul în nisip, cloceşte şi din el nu iese nici găină, nici struţ.  

Iată-mă şi mic-burghez! Cine ar fi crezut? Dar cine-ar fi crezut că la jumătate sunt rupt?!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.