Acasa > Articole > Editorial > Tragedia numită stat de drept (partea a doua și ultima)

Tragedia numită stat de drept (partea a doua și ultima)

sursa foto: evz.ro

Vorbeam  în prima parte despre scenariul pe care trebuia să-l urmeze România pentru a urca treptele spre „societatea deschisă” fără a fi obligată să parcurgă natural întreg procesul de înnoire. Europa n-avea timp să aștepte. Pe scurt, scenariul a fost numit MCV. În traducere liberă, curs scurt de civilitate. Mecanismul de Cooperare și Verificare. Societatea urma să execute sarcinile emancipării după un program strict. Pentru asta era nevoie de un mecanism pe cât de simplu, pe atât de draconic. Cu numele de luptă anticorupție. Era nevoie de un Centru de comandă, în deal la Cotroceni și-n vale la SRI, cu pârghii în procuratură, justiție, CSM, ÎCCJ, Curtea Constituțională. Obiectivul numărul unu, spus răspicat: indiferent cine câștigă alegerile parlamentare și prezidențiale să nu existe niciun moment de nesiguranță în îndeplinirea stricto senso a catehismului MCV. Cu arestări planificate, controlul absolut al instituțiilor fundamentale, echilibrul în liniile de forță ale economiei, miniștri subordonabili, poliție timorată, judecători șantajabili, autonomie deplină a ofițerilor cu sarcini speciale… Toate sub acoperișul cu metereze inexpugnabile ale statului de drept. Procurorul general, șeful DNA, membrii CSM, șefii comunicațiilor speciale, ai serviciilor de pază, răspund doar în fața Centrului de comandă. Nu există legi, nu există regulamente, nu există priorități, nici norme morale… Există un fetiș supranumit luptă anticorupție și nimic mai mult.

Tot în prima parte spuneam că România arată ca o pădure care, după ce a fost defrișată, a fost și continuă să fie năpădită de lăstărișuri care să ascundă ce este de ascuns și să nu lase la vedere pe cât posibil nimic din ce este amenințător, până ce societatea românească va arăta în parametrii ceruți de Sistem. Cu o presă tarată, metamorfozată în hienă a ratingului, amorală, lacomă și partizană, că generalul Oprea a zis, că Ponta și Dragnea au ieșit și-au spus, că știri pe surse afirmă, că ziare.com, că Digi 24, că Antena 3, că Realitatea și Dan Diaconescu, și Dan Voiculescu, și Cozmin Gușă, și nemuritorul Sebastian Ghiță, și un om bine informat, și o traistă, și un participant, și un martor obiectiv, și Mircea Geoană, și Ponta, și Dragnea, și cutărescu, și Ion Cristoiu… Și libertatea de expresie, și dreptul opiniei publice de a fi informată, libertatea presei!, și dezvăluiri, și dreptul la cuvânt, și capete, și funduri în Cișmigiu și-n Piața Victoriei, pe Facebook și celelalte canale de socializare… Nu sunt atâtea capete și funduri câte idei, zvonuri, știri bombă, știri epocale, horror, halucinante, nemaiauzite, nerecomandabile bolnavilor de inimă  există și cresc, dau năvală, lovesc, revelează, năucesc, se miră unii că de ce atâta tevatură cu Sebastian Ghiță, capete de dumadă, fascistoide, comunistoide, securistice, poporul vrea să fie informat, dezinformat, orice, poporul e liber, suveran, auziți cum vibrează ratingul în sufletul și inima națiunii care va împlini o sută, două, noi decidem câte sute, suntem liberi, la dracu cu ciuma roșie, sus!,jos!, afară!, demisia!, la pușcărie!…

Și niște oameni simpli, niște foști copii curați, în noroaie și confuzie, se schimbă-n roboți ai MCV-ului, petrec, trădează, vând, cumpără, mint, șantajează, se înalță pe vorbe, vorbe, vorbe… distrug valori, ucid sentimente, proclamă ura politică și semidoctismul, intransigență, pornirile naziste devin expresii ale societății moderne, valuri de lăstărișuri vin, inundă, cuceresc, pun stăpânire pe tot, se umflă și se sparg și iar se umflă, chipuri luminoase în găunoșeniile sufletului, frumoși și grași, și roșii, schimonisiți de ură, și parfumuri supliment alimentar, și zorii, negri, vineții, începe o nouă zi…

Coldea și Kövesi – niște făpturi din mame și tați, cred în tot ce au făcut și fac, în tot  răul care este bun, în tot binele care face răul, ca să scăpăm, ca să fim liberi într-o țară bogată, prosperă și democratică; niște foști tineri simpli și cuminți, acum o doamnă fără lege, și-un matur abulic, cu dragoste de o țară care nu există și neam de neamul nostru pe care ei îl pun de acord cu MCV-ul nu-i  va uita și, iată, plâng, firi sensibile, căci asta a fost și este menirea lor pe acest pământ… Niște victime, niște monștri fuduli, cu destinul hotărât în MCV.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.