Acasa > Articole > Editorial > Tudose – sereistul

Tudose – sereistul

Nu încetez să mă gândesc la ce s-a întâmplat ieri. Cum a fost posibil ca şaizeci şi ceva de oameni destoinici, şcoliţi, experimentaţi, rostuiţi în viaţă, să nu-şi fi dat seama că între alarma de mare primejdie pentru ţară şi faptul concret pentru care se adunaseră la mare sfat nu era decât o legătură meschină? Şeful guvernului era în sfadă cu unul dintre miniştrii săi.

Că, indiferent de furiile acestuia, oricât de grosolan s-ar fi manifestat ele – furiile -, pedeapsa nu putea fi decât o urecheală şi nimic mai mult. Şi că oricât de nedrept ar fi fost, din orchestră era firesc să fie îndepărtat instrumentistul, nu dirijorul orchestrei.

În realitate, însă, gâlceava nu era în guvern. Ci între şeful guvernului şi mai-marele paridului. Prim-ministrul voia să i se respecte marea responsabilitate cu care fusese învestit; să demonstreze că o poate duce la capăt cu măiestrie, chiar dacă uneori poate greşi în treburile de bucătărie.

Bosul partidului avea şi are nişte interese personale în legătură cu ministrul, treburi care n-aveau legătură cu munca de partid. Frica mocnea printre juraţii chemaţi să rezolve diferendul. O victorie a mai marelui în partid, concretizată în plecarea prim-ministrului, putea duce la pierderea guvernării.

Baricada s-a rupt în două. A fost nevoie de cinci ore de dezbateri; în subtext se viza un singur lucru: se pierde ori nu guvernarea dacă se face pe placul dictatorului? Dovezile că aşa ceva nu este posibil au refăcut baricada: doar 58 din şaizeci şi ceva au fost de îndată de acord cu mătrăşirea celui mai slab. Adică a premierului. Interesele fiecăruia rămâneau să rodească mai departe.

PS. Dacă Mihai Tudose ar fi fost manipulat de SRI:
1. i s-ar fi comandat să o dea dracului pe ministresă, nu era importantă pentru cauză;
şi
2. SRI i-ar fi asigurat majoritatea în cazul supunerii l vot.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *