Acasa > Articole > Editorial > Un băiat și o fată horind…

Un băiat și o fată horind…

Doi prieteni, două prietene, în patria mea de cuget: arhitecta Andreea Hasnaș, trecută în neființă în urmă cu două luni și Tussy Marx, sinucisă acum două veacuri. Topindu-mă în ele,  de fiecare dată eram, în sfârșit, eu însumi. Și liber.

Ieri dimineață, scriind, iată, întâia oară despre prietenie ca sentiment ce măsoară tăria umană, îl regăsisem, neașteptat, dar limpede, pe Liviu Dragnea. Adusese cu el o prietenă  îmbrăcată modest. Ca o fată cuminte la hora de la căminul cultural. Imediat s-a iscat furia oarbă a mahalalei. „Ce neobrăzare!”Să-și fi ținut târfa acasă, nu s-o poarte după el!”  „Să îți scoți în lume iubita direct pe primul rând al Congresului, între principalele vedete ale partidului, este cel puțin o obrăznicie, o ofensă la adresa celor care duc greul hulitului partid…” – Cornel Nistorescu în „Cotidianul”.

Pentru mine, ca Stan Pățitul, gestul exprima altceva. Era al unui bărbat care invitase în familia sa de suflet pe  prietena de suflet, pe aceea alături de care era, ca și mine, el însuși. Și liber. Și-am scris „Gest tandru al farseurului Dragnea”.

Și mai era ceva. Întâmplarea prevestea nașterea unui alt bărbat. Și seara, după ora nouă, revoluție pe Antena 3. Și am deschis televizorul. Dezvăluiri cum nu mai fuseseră în România. Lașul Dragnea, oportunistul Dragnea, trădătorul Dragnea, farseurul Dragnea, fiecare în parte și toți laolaltă se topeau în voința de a ridica, întâia oară, privirea. Ce vedea el acum, vedea cu ochii a milioane de telespectatori rămași cu floricelele în gură și paharul de vin în mâna fără telecomandă. Dezvăluiri pe care doar spunându-le cu toată gura și privirea în obiectiv îi deschideau fronturile luptei adevărate: legi pentru victoria Legii, repunerea serviciilor de forță în limitele pentru care au fost create, adevăruri întregi, proiect de țară, aliați puternici și câte și mai câte, ca-n Șeherezada…

Se adeverea zicerea din editorialul  „Gest tandru…”  când îmi trecuse glonțul pe lângă ureche. Până la urmă, fusese totuși, așa cum simțisem, prietenie de suflet! Nu neobrăzare, nu ofensă, nu sfidare… Fusese sfânta prietenie care face minuni și nu mă înșelase niciodată! Un băiat și o fată horind…

  1. Dacă a mințit, ar fi primul și singurul care mă păcălește când e vorba de prietenie. Măcar am văzut un film de suflet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.