Acasa > Articole > Interviu > Roman de Cartea Recordurilor:"Spaniolii sint o natie de drogati rasisti"

Roman de Cartea Recordurilor:"Spaniolii sint o natie de drogati rasisti"

La finalul protestului pitesteanul Adrian Ilie Junoiu a acordat un interviu in exclusivitate pentru www.sentinta.ro.

Intrebare: -Cum s-a nascut ideea acestui protest?

Raspuns: -Ideea acestui protest s- a nascut in urma unor ani de munca in strainatate. In 2003, ca foarte multi altii, faceam coada la OMFM, in Bucuresti, pentru a prinde un contract in ,,afara,,. Dupa tot setul de interviuri, acte, analize la Mina Minovici, ce mai, parea ca ne angajam la NASA, nu in hostelerie, cu chiu cu vai am prins primul contract. In primul an nu ne-am dat seama ce ni se intampla pentru ca eram prinsi in joc: invata limba, cultura etc, fara sa mai vorbescb de cele 13, chiar 16 ore de munca pe zi, fara zi libera.

Intrebare: -Unde si cind ati ajuns?

Raspuns: -In 2003 in zona Castellon, este o statiune de vacanta ce se numeste Marina Dor. In principiu m-am angajat in hostelerie si turism. In primii 2 – 3 ani s-a tras pe noi pana la epuizare, am fost pacalitzi cu actele, ignorati… Si nu vorbesc despre un grup de 10 – 20 de persoane, vorbesc la modul general.

Intrebare:- Acolo mai exista vreun reprezentant al autoritatilor romane care va purta de grija, sau care era procedura?

Raspuns: Singura noastra conexiune era un presedinte al unei federatii de turism, Eduardo Fereres, cel care a venit in Bucuresti la OMFM pentru a face interviul. Dupa cativa ani ne – am dat seama ca, de fapt, acest individ se ocupa cu plasarea fortei de munca in sezonul de vara pe coasta spaniola. Dupa ce am schimbat mai multe munci, in mai multe domenii, mi am dat seama ca indiferent ce ai face atat timp cat vii de ,,afara,, esti tratat altfel.

Intrebare: -Ce inseamna altfel?

Raspuns: -Oriunde mergi, orice ai face, orice ai cumpara, in orice domeniu incearca sa te pacaleasca. Iar daca -ti dai seama de asta, iti spun ca de fapt tu nu ai inteles bine.

Intrebare: -Adica sa-ti vinda marfa mai proasta, iti cer bani mai multi decit face?

Raspuns: -Da. Si nu numai asta. In tot ceea ce inseamna viata de zi cu zi.

Intrebare: -Si v-ati simtit discrimiat pentru ca erati roman?

Raspuns: -Nu doar ca roman, ci ca extranjero. Tot ceea ce nu este spaniol. De exemplu, daca un produs variaza intre 20 si 30 de euro,
la un spaniol il vinde cu 20 si la un strain cu 30.

Intrebare: -Pai acolo nu sint preturi fixe?

Raspuns: -In magazinele mici preturile nu sunt afisate. Dar cel mai grav lucru este altul. Pentru orice extranjero, in Spania, prima si cea mai importanta problema pentru a putea exista sunt actele, adica permisul de rezidenta. Acum, cu intrarea in UE, asta a cazut
si odata cu asta si mafia care se deda la tot felul de “giumbuslucuri” birocratice pentru a facilita acte. Deci, pentru acte, foarte multi dintre noi a trebuit sa induram multe, iar actele aici se faceau in urma unor demersuri foarte anevoioase. Ideea este ca a trebuit sa stau intr un restaurant trei ani doar pentru acte, iar cand sa-mi iasa actele, sa mi dau seama ca patronul restaurantului in tot acest timp facea tot posibilul ca problema sa nu se rezolve. Pentru ca asa ma platea cat dorea, cand dorea, ne punea sa semnam demisia in alb etc… Stiti cum e ca de anumite situatii sunt unii care profita. Asa s-au nascut tot felul de asociatii ale romanilor, care, de fapt. urmareau cam tot aceleasi interese. Usor – usor au venit parlamentari care voiau, chipurile, sa ne sprijine, dar care, de fapt, urmareau doar voturile. Revenind la partea mea de viata spaniola… Eram de 3 ani in Spania, lucram cu o ecuadorianca, o rusoaica, un venezuelean si un peruan. In hostelerie e ceva normal sa lucrezi cu extranjeri pentru ca spaniolii nu accepta conditiile esclavizante de munca din acest domeniu. In momentul in care ceri de munca intr-un restaurant si spuica nu ai acte esti exact gaina de care au nevoie ca sa o jumuleasca. Cum spuneam, conditiile de munca intr un restaurant de coasta sunt adeseori inhumane: in bucatarii, din cauza instalatziilor, temperatura poate ajunge pana la 45 grade sau peste, daca afara sunt 37 – 38. Unde lucreaza spanioli asa ceva nu se intampla. Spaniolii stiu de sindicate, stiu de inspectii de munca, stiu ca legea nu permite esclavizarea sub nici o forma. Numai ca amaratul care vine din afara cu speranta ca-i va fi mai bine, in primii ani este doar folosit de toata lumea. Si asta se intampla cu toti cei care vin de afara, nu doar cu romanii. Toate verile nu ai zi libera din iunie pana in septembrie octombrie, zilele – in loc sa-ti fie platite, chipurile ti se dau ca zile libere… Bueno, o intraga magarie…
Si dupa trei ani in restaurant, asteptam sa-mi iasa actele… Am avut noroc cu orarul de dupa masa ca sa pot merge pe la ministere si politie pentru a intreba ce se intampla. Mi s-a spus ca actele nu ies din cauza faptului ca patronul restaurantului nu a platit asigurarile sociale… Cand m am dus sa-l intreb era cat pe ce sa ma dea afara. Ca de ce-l verific eu pe el, ca nu ma priveste pe mine ce face el cu firma lui… Dar eu eram dependent de asta, pentru ca daca pierdeam acest tren trebuia sa stau ilegal inca cine stie cat timp. Adica exact bine pentru el, pentru a sta la mana lui…REPET, asta nu mi s-a intamplat numai mie, asta se intampla frecvent aici in Spania.

Intrebare: Citi straini erati in total?

Raspuns: Pai in vara lui 2004 am venit doar in Castellon 250. In concluzie, proiectul “NO DROGAS, NO RACISMO” s-a nascut ca urmare a unor ani de viata, nu ca urmare a unei intamplari. Am o prietena careia patroana de la cafeteria unde lucra i-a facut contract de juma’ de norma, iar cand a fost sa-si bage actele pentru somaj i sa spus ca nu are dreptul decat la foarte putin ca urmare a crizei economice. Toata lumea a dat vina pe extranjeri, pentru ca ei banii careii castiga aici, in Spania, ii trimit in tarile de origine, deci banii ies din tara si asta face ca criza sa fie, chipurile, din cauza noastra, dar
ca aproape jumatate de Spania se drogheaza si ca banii astia negri nu se vad pe nicaieri asta nu se mai vorbeste.

Intrebare: -Va afecteaza personal in vreun fel ca jumatate de Spanie se drogheaza?

Raspuns: -Da, ma afecteaza, pentru ca lor li se pare ceva normal asta, doar de mici fumeaza hasis si opiu, iar daca tu iesi cu un grup de spanioli si nu-ti bagi o linie de coca in nas esti marginalizat. Cunosc multi romani care s-au apucat de fumat iarba doar pentru a putea socializa. Este foarte greu de explicat pentru cineva din afara.

Intrebare: E alegerea lor, a spanilolilor, sa se drogheze. De ce ar trebui sa nu o faca? Ce vi se intimpla dumneavoastra daca ei se drogheaza?

Raspuns: -Asta atrage dupa sine tot felul de probleme. Ajungi sa te simti exact ca unul imbracat in negru intr-o multime de oameni imbracati in alb… nu stiu cum sa ma exprim.

Intrebare: -Care este cel mai folosit drog?

Raspuns: Cocaina.

Intrebare: -Prizata?

Raspuns: Da. 50 – 60 € gramul.

Intrebare: -Cazuri mortale de supradoze?

Raspuns: -Sunt. Dar astea nu prea ies la lumina… Intelegeti ca este o plaga nationala! Ei se ghideaza dupa faptul ca daca in Holanda marijuana ESTE LEGALIZATA, ESTE CEVA NORMAL SA TE DROGHEZI.

Intrebare: -Cind ati inceput si unde?

Raspuns: Am inceput acum un an. Pe 1 septembrie 2008, la j Oropesa Del Mar – Castellon. Si am terminat pe 31 august, exact in acelasi loc.

Intrebare: -Cum au reactionat oamenii?

Raspuns: -Unii razand, altii ignorand… adica ceva de genul “fa ce vrei ca oricum nu schimbi nimic”.

Intrebare: -Presa spaniola a scris despre protest?

Raspuns: -Cred ca presa romaneasca din Spania (www.spaniaromaneasca.es).

Intrebare: -Cite camasi si tricouri inscriptionate aveti?

Raspuns: -365.

Intrebare: Cine vi le-a facut?

Raspuns: -O firma…

Intrebare: -V-a luat bani?

Raspuns: -Logic. M-a costat in jur de 3500 de euro.

Intrebare: -E mult, e putin, in comparatie cu banii pe care ii cistigati?

Raspuns: -Ca sa va faceti o idée, castig 1000 pe luna din care 500 platesc ipoteca, restul mancare, apa, lumina, gaz, telefon, benzina… etc. Adica salariul pe 3 luni si jumatate.

Intrebare: Inteleg ca intre timp problemele dumneavostra legate de casa si serviciu s-au rezolvat…

Raspuns: -Da, dar nu am dorit sa las toate acestea in cufarul bunicii…

Intrebare: -Deci acum, ambele motive de protest sint la nivel de IDEE?

Raspuns: -Logic. Nu ma droghez, nu sunt rasist. dar as dori sa sfatuiesc pe cei care doresc sa plece intr o tara straina sa se informeze foarte bine asupra drepturilor pe care le au. MAI PRESUS DE ORICE CONSTITUTIE SUNT DREPTURILE OMULUI.

Intrebare: -Au drepturi chiar si fara acte?

Raspuns: -Da.

Intrebare: -Cunoscutii v-au sustinut pe parcursul derularii acestui proiect?

Raspuns: -Da.

Intrebare: -S-au imbract si ei cu acele camasi? Au venit alaturi de dvs. dintr-o localitate in alta?

Raspuns: -Nu, pentru ca am cumparat doar pentru mine. Este foarte dificil, ca sa nu spun aproape imposibil sa poti face asta timp de un an. Multumesc lui Dumnezeu ca am cativa prieteni care si ei la randul lor au trecut prin multe, dar am ramas uniti.

Intrebare: -Din cite stiu, in fiecare zi alegeti alta locatie pentru protest. Cit v-a costat transportul si

Raspuns: -Transportul… nu stiu, bag benzina cand se termina. Oricum fac plinul la 5 zile… Nu am calculate.

Intrebare: -Cite localitati din Spania ati strabatut?

Raspuns: -Sincer? 30 – 40. Nici asta nu am calculat.

Intrebare: -Cu cei de la Cartea Recordurilor cine v-a pus in legatura?

Raspuns: Un prieten care avea o agentie imobiliara. Este englez. Acum, cu criza, a inchis si a plecat in Londra. Cei de la cartea Recordurilor nu cred ca vor veni in Spania ca sa-mi omologheze recordul pentru cel mai lung protest, dar oricum, am destule probe pentru a demonstra asta. Si se poate omologa si mai tarziu.
In plus, ca cei de la Cartea Recordurilor sa vina in Spania, vin pe cheltuiala mea si intelegeti ca… sunt niste cheltuieli destul de elevate… Prefer sa merg eu in Londra.

Intrebare: -V-au spus clar ca vor face asta? Adica vor omologa recordul?

Raspuns: -Normele celor de la World Record Guiness sunt foarte stricte si foarte clare. Ei spun “fa-ne cunoscuta intentia ta de record, trimite-ne cutare probe iar noi vom decide…”. Adica nu exista certitudine totala ca recordul meu va fi omologat, dar asta este un risc, ca sa zic asa, acceptabil .

Intrebare: -In afara de acest posibil succes, credeti ca protestul dumneavoastra va avea si alte rezultate?

Raspuns: Este un risc acceptabil pentru ca odata ce se termina proiectul va avea un ecou destul de mare unde ma intereseaza pe mine: in asociatiile de extranjeri. Pentru ca, de fapt, scopul acesta este. Nu cred ca protestul va schimba ceva in mentalitatea si comportamentul spaniolilor, dar va conta sa stie ca strainii nu se mai lasa atat de usor pacaliti. Ca STIU ca au si ei drepturi! Iar asta inseamna foarte mult.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.