Acasa > Articole > Politic > Ciubuc prezidențial, bre!

Ciubuc prezidențial, bre!

Sursa foto; ro.wikipedia.org

Boierii noștri, cei noi, vorbesc englezește. Bucată ruptă din cei vechi, ca să-și împace sufletul, a rămas doar eruditul ciubuc. Suntem în zorii unei vesele încăierări naționale, pentru scaun. Călin Popescu Tăriceanu a adus în bobii Alianței formula candidatului unic – probabil dânsul!- după melodia reclamei cu salamul de pui, juma-juma, un cal-un pui. Eugen Teodorovici a rămas sub drapelul pe care stă scris: „Cel mai puternic partid din țară, musai să aibă candidat propriu”, respectiv, dumnealui. Klaus Werner Iohannis, un candidat gonflabil, credincios proiectului UE, dă vânturi cu aromele cunoscute: „MUE PSD!” Candidat la primul loc la MUE, sigur, dânsul. Rugăciunea lui a ajuns la urechile stăpânului ce-l osândise la tron și ea a făcut ca pedeapsa să se preschimbe în milostenie. Nu cunoaște încă numele compresorului care-l va alimenta. Doamna Viorica Dăncilă a ales civilizat, cumpătat și imparțial varianta sondajului – categoric cu ea câștigătoare. Mircea Diaconu, cel care declara că în condițiile vitrege din politica românească nu poate sta acasă, în halat și papuci, s-a urcat în limzunia sa de teren, ARO cel românesc, și s-a oprit la Bruxelles. S-a întors, în brațe, cu ideea că în ciuda modestiei sale nu vede un candidat mai nimerit pentru scaunul celui gonflabil decât domnia sa. Liviu Pleșoianu, însurat cu potrivnica doamnei Iohannis, este convins că încăierarea națională care a început deja este ceasul când se face ziua dată de Dumnezeu pentru desemnarea dânsului ca „mister România”. În caz de ploaie, alegerile vor avea loc în sala Floreasca; dac-o mai exista. Diasporenii, fiindcă plătesc taxe în țările-gazdă pentru a hotărî cine să conducă România din care au plecat, au la dispoziție săli de distracție ca-n basme vreme de trei zile. Este luna iulie, soarele izbește pământul în creștet, se întețește, și răcoarea unui foișor îmbie la siestă pe singurii concetățeni care nu se agită; sunt cei din serviciile secrete. Aceștia nu mai au nici în clin, nici în mânecă un ceva bun pentru România. Țara aceasta este un obiectiv minor, de tranzit. Sediul lor este în Olimp. Duc gunoaiele la tomberoane, printre care și cele din țara-mamă.
Toate-s bune și frumoase. Lipsește un singur amănunt: un român. Adică un ins simplu care să cunoască unde și ce s-a greșit, și, înainte de a avea dorințe, să cunoască măcar puțin ce se poate și nu se poate, și ce nu se poate, când se poate și-n ce fel se poate. Fără acest semăn al meu, nu o să merg la vot. Mă-nscriu în batalionul de sacrificiu. Va veni și vremea noastră. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.