Acasa > Literatură

Când se cuvine să mori/Caznele lui Piotr Ilici Ceaikovski (VI și VII)

VI Așadar, după trista despărțire de marea sa iubire, Désirée Artôt, stând de vorbă cu Anatol, fratele său mai mic cu zece ani, Piotr Ilici zise: „Iată, acum sunt liber, dragul meu frate, dar și incapabil să fac față realităților de zi cu zi. Muzica îmi ocupă întreaga ființă. Fiecare întâlnire,

Read More

Când se cuvine să mori/Caznele lui Piotr Ilici Ceaikovski (cap. V)

Cele vorbite mulțumeau urechile mesenilor, iar la asta se adăuga clipocitul blând al vinului turnat în pahare. Bucuria revederii cu soții Grieg desferecase toate lacătele cu care Piotr Ilici se închidea la întâlnirile convenționale. Abia de gusta din mâncărurile pe care el le alegea special ca să slobozească toate simțurile

Read More

Când se cuvine să mori (Caznele lui Piotr Ilici Ceaikovski – III)

În capcana amorului propriu rațiunea trece la spate; nicio măsură nu mai e păstrată. Această zăbavă a gazetarului austriac în drumul spre țintă -demitizarea genialului compozitor -, ocolul pe la prietenii victimei, se vădea a-i fi potrivnică. Fi scurtătura tradițională între două caractere mărunte ține de la viclenia mândriei rănite,

Read More

Când se cuvine să mori (Caznele lui Piotr Ilici Ceaikovski – 2)

Despre aceasta se vorbi și în zilele următoare, nouă la rând, și-ntr-a noua condeiele maeștrilor în scorneli se-nflăcărară când se văzură atât de aproape de ținta dorinței lor gazetărești: Piotr Ilici Ceaikovski muri de holeră; scenarii peste scenarii, care mai-de-care mai îndreptățite să-și adjudece podoaba adevărului logic, se învălmășeau în

Read More

A fi zeu/ce era atunci și astăzi nu e?

Alexandru era ţintuit la pat de o ciudată febră care-i răscolise din senin măruntaiele şi judecata, şi nu era medic să îndrăznească să-i dea ajutor, și nu era oştean în apropierea serii, la focul marilor jertfelnice, care să mai creadă într-o posibilă însănătoşire. Unde erau zilele şi nopţile când nimic

Read More

Iubire suspendată

Aștepta stingheră, rezemată de peretele de sticlă al holului, semnalul de întoarcere în sala de conferințe. Spatele adus - poziția în bancă a tocilarei. Pieptănată cu cărare și fundițe. Părea a nu agrea genul de adunare unde fusese invitată. Ceilalți tineri, ieșiți în pauză, fumau în grupuri - grupulețe. - O

Read More

Moartea ca farsă

Și iată-l pe Lev Tostoi, via Henry Troyat. La 82 de ani, marele om trăiește revelația adolescentină că drumul său nu este cel bun. Și fuge de-acasă. Predicase sărăcia și trăise în lux. Propovăduise uitarea de sine și își notase cele mai mici indispoziții. Disprețuise gloria și își întreținuse prestigiul

Read More

Ziarist ucis în America Latină

   Martor la moartea mea   Băiatu’ o luă-nainte. Nu venise pregătit pentru un drum mai lung. Alergase de gura maică-sii. Era cu picioarele goale în ghete; ocolea gropile şi băltoacele întinse; pe cele mici le sărea într-un picior. Sven îl imită un timp, după care renunţă. Pe băiat aventura îl distra.

Read More