Acasa > Editorial > O întâmplare tragică pune la zid lumea învățământului

O întâmplare tragică pune la zid lumea învățământului

Întâmplarea a fost trăită de Adriana Stanciu, profesoară de limba engleză. Își încheie mărturisirea cu întrebarea:„Până unde ura izvorâtă din ignoranța unor inși cu bani mulți este lăsată să ne batjocorească profesia, familia, sănătatea?”

Iată câteva pricini ale acestei întrebări. Sintetizez:

˂˂Sunt profesoara de limba engleza. Am avut lectia “Human body” la clasa a III-a. Cuvantul “foot” (care se regaseste in carte) in limba engleza inseamna “picior, laba piciorului”. Acest cuvant se pronunta “fut”, doi de “o” in limba engleza se citesc “u”˃˃.

Insul cu bani mulți, simplificat de noi, o doamnă mult influentă pe plan local, a venit la directoul școlii să reclame, desigur, cartea de engleză.

Doamna Stanciu povestește mai departe:

„Va jur ca in primele 5 minute abia am reusit sa articulez un “aaa”, intrucat am nimerit sub artileria vocala a mamei. Initial nu am stiut despre ce e vorba apoi am inteles ca doamna era focalizata pe laba piciorului din engleza, adica pe “fut” (pronuntie), “foot” (scriere). Am incercat sa ii explic doamnei ca nu e un cuvant vulgar, am venit chiar cu dictionarul, i-am aratat pronuntia, semnele din paranteza dar doamna era nu si nu!…”

Și o întrebare pertinentă a doamnei profesoare către provinciala doamnă influentă: unde și de la cine a învățat copilul cuvântul disputat ca fiind vulgar?

Până aici, luând seamă de felul cum merg lucrurile într-o școală de urbe potrivită, să zicem că nu s-au întâmplat lucruri deosebite. Mai puțin faptul că doamna profesoară nu a primit scuzele cuvenite pentru pierderea orei  – „Vreau sa va spun ca aceasta discutie a durat o ora, timp in care eu trebuia sa fiu la alta ora (s-a dus o colega in locul meu la clasa dar eu am pierdut o ora)” – și cuvintele grele pe care le-a primit nemeritat în față. N-a primit scuze, a primit în schimb un telefon de la Inspectoraul Școlar Județean. Este invitată să dea socoteală, sau elegant spus: să explice situația.

Neplăcerea devine sufocantă. Iată reacția mediului:

„Colegii mei se uita ciudat la mine si susotesc pe la colturi. Culmea e ca au aflat si copiii. Imaginea mea este patata. In 17 ani de invatamant nu mi s-a intamplat asa ceva niciodata si nu am avut nicio reclamatie. Directorul, pe bună dreptate, cunoscând relațiile doamnei decisă să mă scoată din învățământ, este speriat”.

Întrebările-nedumeriri ale noastre către Ministerul Educțației sunt:

-Cosiliul profesoral a discutat cazul?

-Cum s-a ajuns la Inspectorat fără o analiză în cadrul intern al școlii?

-Au fost profesori care i-au luat apărarea colegei lor în mod oficial?

-Ce explicații au primit copiii care șușoteau și râdeau ca proștii?

Cazul, în mod firesc, trebuia să ia aspectul unei dezbateri de cultură generală la nivelul școlii.

-Inspectoratul Școlar care, în mod tradițional, avea obligația să ia legătura cu conducerea școlii mai înainte de a convoca un cadru didactic în fața inchiziției locale, inspectorul care și-a permis să telefoneze direct, de capul lui, ce pedeapsă merită în conformitate cu normele secolului XXI?

N.a. – Spre o mai bună înțelegere, aici este postarea originală a doamnei profesoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.