Acasa > Editorial > Președintele ÎCCJ, Iulia Cristina Tarcea – jurământ mânjit

Președintele ÎCCJ, Iulia Cristina Tarcea – jurământ mânjit

Bunicul meu matern, mărturisea Cristina Tarcea gazetei Q Magazine, a fost un ţăran simplu, cu ceva avere. Pentru că a refuzat să intre în C.A.P., a fost trimis 5 ani la muncă silnică, la <<canal>>, fără a fi trimis în judecată şi fără să se fi pronunţat vreo hotărâre judecătorească. A murit cu convingerea că, dacă l-ar fi judecat un judecător, nu ar fi trecut prin calvarul muncii silnice”.

Mama ei i-a împlinit amarul; s-a făcut judecător ca să scape lumea de sentințele samavolnice.

Îmbracă, la rândul ei, roba visată de bunic și pornește războiul pentru izbânda cauzei devenite sfinte: Justiția se face doar în sala de judecată.

Ministrul de resort, Rodica Stănoiu, o așază lângă inima sa și o urcă în jilțul de secretar de stat.

Eu cred, se avânta Rodica Stănoiu în recomandarea pe care i-o va da pentru funcția de președinte al ICCR, că doamna Cristina Tarcea va asigura un echilibru între puterile statului şi, mai mult decât atât, va reuşi să schimbe atitudinea Curţii cu privire la rolul judecătorului”.

Și, în şedinţa de plen a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în  2017, Cristina Tarcea ia cuvântul și nu iartă: „ CSM a picat, pe perioada mandatului său, ambele teste importante. Și testul speranţei, şi testul unităţii”. Era de față președintele țării, Klaus Werner Iohannis.

Vorbe mari, generale și ambigui. Care speranță, care unitate? Rostul conclavului superior era altul.  În scaunul de onoare, acolo unde altădată tronase și Rodica Stănoiu  – zâmbetul devenit celebru al marelui neamț, încărcat de aplauze.

Înfruntarea Consiliului  General al Magistraturii, zâmbetul onorabilului boss, îi creaseră Cristinei Tarcea o stare de curățire sufletească, de măreție și superioritate. I-a ținut treaz „ idealul speranței și al unității” în  luptele politice care izbucniseră în țară.

Dar, ghinion!, dihonia politică nu se judeca în sălile special învestite  cu drepturi instituționale, nu-și primea sentința  în sala de judecată, ci în piață.

Președintele Iohannis abandonează piața și, din dormitorul său din Sibiu, dă semnalul căderii generalisimului Codruța Kövesi.

În același plen al CSM, Cristina Tarcea se panichează și avertizează: „Se pare că şi dumneavoastră sunteţi conştienţi, nu doar eu, că a venit sezonul la revocări şi la Înalta Curte. Pentru că politicienii pot să o facă mai greu în ceea ce priveşte un judecător, s-a pus în mişcare marea maşină a manipulării”.

Și iat-o, strigând ritos, nu în sala de judecată, după cum îi dicta crezul, ci pentru a fi auzită în Piața Victoriei. Trimite un mail pe forumul judecătorilor. Le cere colegilor ei să fie uniți și, mulțumind CSM-ului si procurorului general Augustin Lazăr, îi îndeamnă să fie uniți în „speranță și unitate” într-o singură direcție: aceea de a boicota modificările la Legile Justiției.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.