Acasa > Editorial > Scrisoare către Csaba Asztalos

Scrisoare către Csaba Asztalos

Salut co-etnicule! Sau să zicem Szervus! Sunt un ungur, român ungur, ca și tine. Pe bunica o chema Erszebet și pe bunicul Jozef. Am actele acasă. Certificatele lor de naștere. Erau unguri. S-au născut în imperiu. În Ungaria mare. În Austro-Ungaria. Au avut doi copii. Pe tata, Arpad Hitter, și pe sora lui. Ai auzit? Au avut doi copii. Că au fost discriminați sau nu, au rămas aici. Bunicii mei sunt îngropați la Baia Sprie. Tata și sora lui sunt încă în viață. Unguri. Ai auzit? Unguri! Tata trăiește în București. Sora lui a plecat în Occident. Eh, așa e viața. Da, poate am rămas unguri. Eu mă simt Român. Că pe mama o chema Bucur. De la București. De la ea am supt. De la ea am învățat limba română, de la tata am învățat lucruri importante pentru viață. Da, tatăl meu este ungur. Ceea ce tu nu ești. Tu nu ești ungur, prietene. Tu ești un soi de crevete, fără coloană vertebrală, cu capul plin de excremente.
Ungurii sunt oameni cu cuvânt. Eu așa i-am cunoscut din familie. Cu mândrie. Sunt mândri că sunt unguri. Tu nu ești. Ești o rusine. Te plângi de discriminare. A cui? A ta? Tu nu ești discriminat în România. Ai aproape un teritoriu unde te simți ca acasă. Poate se mai fac bancuri, poate pe net te mai înjură unul și altul. Asta nu este discriminare. Este o prostie. Nu cred că ți s-a refuzat vreun post pentru că ești ungur. Nici mie. Nici ție. Ba din contra, de multe ori ești mai bine primit de către români doar pentru că ești ungur. Așa sunt Românii. Ospitalieri și fraieri. În bunătatea lor sunt fraieri. Ah da, uneori ne zic cuvântul ăla cu b… Culmea, în lumea asta a ta, liberă, eu ca etnic maghiar nu pot spune acel cuvânt cu b… pentru că voi fi blocat! Mă blochează pe Facebook. Asta e. Nu îl mai spun, dar îl știm toți. L-am auzit și eu. L-am primit ca pe o cămașă pe care o îmbrac. Am îmbrăcat-o și asta e. Am trăit cu ea o vreme. M-a enervat, dar, tata mi-a zis că sunt ungur și că trebuie să trăiesc cu asta și să demonstrez ca sunt mai bun. Până la urmă așa e viața, unii sunt b… alții sunt… grași, slabi, tzzz… știi tu, că lucrezi la CNCD, cuvântul ăla care începe cu Tzi… știți voi. Nu zici că nu doare; doare, dar hai să nu facem o tragedie din asta. Ăia pe care îi iubești tu, ăia din UE, mă numeau TZ…, nu mă numeau Bozg… știi tu. Când am fost la ei, așa mă numeau. Cum facem? Am încercat peste tot, acolo, aici, să le demonstrez că sunt un OM, nu conta cum mă numeau ei. Am fost Român în România și German acolo, la ei, în Germania. La Roma te porți ca un Roman. Atât cât poți.
Am ascultat acasă csardașuri, am mâncat Gulyas, am gătit cu tata Gulyas-Leves. Am vorbit Română, că na, mama e Româncă. Mi-am dorit să știu maghiara… Nu a fost să fie. Pe tata l-au ținut ocupat cu alte treburi. Supraviețuirea. Nu a rasei, nu a ungurimii din mine, ci a mea ca om. A noastră ca familie. Și uite, am ajuns să avem nepoți. O nepoată au părinții mei. Soția e din nou gravidă – ce nasol pentru voi – ce fericire pentru noi! Vor mai avea un nepot sau nepoată bunicii mei. Tatăl meu ungur. Pe fiica mea am numit-o Yvona. Un nume frantuzesco-unguresc. Pe maghiară e Yvike. Știi, cu siguranță. Ne-am facut noi socotelile împreuna cu socrii mei, socrul oltean și soacra valahă. Dacă ne cheamă Hitter… găsim un nume mai internaționalo-maghiaro-german. Ăștia, Românii, socrii, nu au comentat, au înțeles, că deh, așa sunt Românii… buni și înțelegători. Și mama, aia, Bucur, Gabriela Bucur, și-a adus aminte că pe mama ei, adică bunica, strabunica fiicei mele, o chema Ivona. Na, sa vezi potriveala.
Tu, acum, Csabi, nu știu ce e cu tine. Tu ungur nu ești. Poate ești prin nume, sânge, acte, dar prin suflet tu nu ești ungur. Tu ești o unealtă sinistră. O unealtă în mâna celor care vor să ne fure sufletul. Tu ești nimic. Ungurii își iubesc poporul, tradițiile, mustățile, Gulyasul, Paprika, muzica, regii, credința, familia, copiii.Ungurii sunt curajoși. Așa știu eu de acasă. Ungurii își țin cuvântul dat. Ungurii sunt nebuni, nebuni pentru familia și patria lor, și pentru tradițiile lor. Ce faci tu, te descalifică. Tu nu ești Român, nu ești Ungur, nu ești Tz… nu ești OM, nu mai ești nimic. Mă poți da în judecată; voi spune același lucru în fața lor și mă voi duce vesel la închisoare. Pentru că eu sunt. Sunt om, sunt Român și Ungur. Ceea ce îi doresc fiicei mele. Acum, mai nou, susții educația sexuală în școli și tot felul de anomalii. De asta are nevoie fiica mea, unguroaica și românca din ea? De educație sexuală? Măi Csaba, dar până să apari tu, oare cum naiba am trăit toți împreună, fără așa probleme sexuale? Adică o să apari tu, cu armata ta de profesori educați la Bruxelles să îi spui fiicei mele că poate ea nu e fetiță, e băiețel. Serios? Poate că ai băut prea multă palinka pâna te-ai murdărit la bot de probleme europene. Știu că ungurii sunt oameni liberi. Tu ești parte dintr-un organism care pune botniță oamenilor, nu îi lasă să vorbească liber. Un mic dictator. Eu nu știu ce ai făcut, dar știu un lucru: TU NU EȘTI UNGUR. ESTI O RUȘINE PENTRU MINE CA MINORITAR MAGHIAR. EȘTI O RUȘINE PENTRU MINE, CETĂȚEAN ROMÂN. EȘTI O RUȘINE PENTRU FIICA MEA. HAI ROMÂNIA!

 

https://www.youtube.com/watch?v=C1G35rR9Ajw

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.