Acasa > Literatură > Winston Churchill: un mesaj şi pentru noi

Winston Churchill: un mesaj şi pentru noi

Mesaj, zici? Pentru asta, stramosii mei foloseau clopotele. Le aud si acum tanguirea: „Poporul care-si reneaga trecutul nu are viitor! Nu veti ajunge niciodata la destinatie, daca veti azvarli cu pietre in fiecare caine care latra!”

Iată-mă, deci,  urcând  spre mine însumi. Fără scară. Luasem cu mine strictul necesar. Toate ale mele. Montaigne, Seneca, Marx, Hitler, Nero, Cato, Margareta Porete, Martin Luther, Stilbon, Lev Tolstoi… De-ajuns din fiecare, cât să-mi ajungă până în vârf. Peste puţin timp, băteam la uşa lui Winston Churchill. Trebuia să fiu atent: avea 144 de ani – tinerel, totuşi! Aveam ceva temeri. Văzusem ce s-a întâmplat cu Tolstoi, cu Marx…  De ce n-ar fi Cato cel Tânăr? mă întrebam, sperând… Sau Stilbon?… Deşi îl vedeam mai degrabă Margareta Porete… Nimic nu era sigur! 

Mă primi un dolofănel: 1,67  înălţime şi kilograme cât încap şi uşor peste  –  şi ce tânăr frumuşel fusese! Totuşi, nu mai scăzuse deloc.

–           N-aveam unde; aveam ce, dar n-aveam unde să mai scad, mi-a spus mai târziu.

Ca tânăr ofiţer de armată, participase la bătălii în India Britanică, Sudan, Cuba, Al Doilea Război al Burilor. A fost corespondent de război şi a scris cărţi despre acestea.

Se bâlbâia uşor. Îmi spunea „şeor Criştache” în loc de sir Cristache.  Şeor Criştache, ia loc! Fotoliile gemeau de ziare. A eliberat fotoliul din faţa biroului său, mi-a făcut semn să mă aşez. 

–           Mă şcuzi, a zis, mă întorc imediat.

Reveni c-un trabuc în mână.

–           Ia-mi trabucul, şi-a explicat gestul la întoarcere, şi îţi voi declara război! Când ziarele m-au povăţuit şă renunţ la fumat, am renunţat şă mai citesc ziare…

Îşi aprinse trabucul… Era fericit.

–  Faci şport? Eu datorez şportului longevitatea mea: respectiv, l-am evitat. Poate ceva de băut? Whişky? În tinereţea mea îmi făcusem regulă: şă nu beau picătură de alcool înainte de prânz. Acum, că nu mai şunt tânăr, ţin obiceiul de a nu bea nicio picătură de alcool doar înainte de micul dejun.

M-a întrebat cum a fost drumul până la el. După ce i-am povestit pe scurt, a  zis:

– Ai trecut prin Iad şi nu te-ai oprit. Bravo! Aşa-i şfătuiam pe toţi apropiaţii mei: când treci prin Iad, nu te opri! Ai duşmani?

Am ridicat din umeri. Chiar nu-mi venea nimic în minte.

            –  Nu e în ordine. Înşeamnă că nu ai luptat pentru nimic în viaţă. Aştept să te răzgândeşti. Nu uita: e proşt acela care nu-şi şchimbă niciodată părerile!

Biblioteca din spatele biroului îmi oferea imaginea muncii sale de o viaţă: „The Story of the Malakand Field” (Istoria armatei active de la Malakand) – 1898; „The River War” (Războiul fluviului) – 1899; „Savrona” (roman) – 1900; „For Free Trade” (Pentru un comerţ liber) – 1906; „Lord Randolph Churchill” 2 vol. – 1906; „My African Journey” (Călătoria mea prin Africa) – 1908; „The World Crisis” (Criza mondială), 6 vol. 1923 – 1931; „My Early Life” (Anii mei de tinereţe) – 1930; „India” – 1931; „Marlborough”, 4 vol. – 1933 – 1938; „Great Contemporaries” (Mari contemporani) – 1937; „Step by Step” (Încetul cu încetul – discursuri) – 1939; „Victory (Victoria – discursuri) – 1946; „The Second World War”, 6 vol. (Cel de al doilea război mondial) – 1948 – 1954; „In the Balance” (În cumpănă – discursuri) – 1951; „War Speeches”, 3 vol.(Discursuri de război) – 1951; „A History of the English-speaking Peoples”, 4 vol. (Istoria popoarelor vorbitoare de limbă engleză – 1956 – 1958; „Frontiers and Wars” (Frontiere şi războaie) – 1962…

            – Ai fost cazat bine? Şcuză-mă că nu te-am întrebat … Eu nu prea umblu prin cimitir. Nu sunt la curent cu dezvoltarea lui…

            – Aşa şi aşa, i-am răspuns. Nici eu nu prea umblu prin cimitire. Deocamdată… Şi nici mai târziu, am adăugat imediat, căci voi fi incinerat.

            – Mda! a zis. Dar nu uita: orice criză oferă noi posibilităţi. Nu te da bătut niciodată! O perşoană deşteaptă nu face toate greşelile de una şingură, le oferă şansa şi altora şă încerce. Vulturul se ridică mai sus în văzduh atunci când zboară contra vântului şi nu invers. Zeii te pedepşesc când îţi fac pe plac…

            – Zeii mei, i-am spus, ţin cu mine, nu-mi prea-mi fac pe plac…

– Şuccesul, şeor Criştache, reprezintă abilitatea de a trece de la un eşec la altul fără şă îţi pierzi entuziasmul… Eşti de ştânga sau de dreapta?

– De toate… Am fost de stânga…

– Atunci, ştii peşemne: demnitatea congenitală a şocialismului eşte distribuţia egală a sărăciei. Viciul congenital al capitalişmului eşte diştribuţia inegală a bogăţiei…

Eram de acord. Dar nu-i împărtăşeam exclusivismul. De ce n-ar exista şi o împărţire egală a bogăţiei?

–           He-he-he! Nimeni nu-i atât de proşt, să împartă egal bogăţia… Şi nici atât de deştept ca să-şi dea seama de folosul egalităţii.

–           Nu sunt de acord cu domnia voastră, i-am spus. Nu grebuie să fii genial ca să-ţi dai seama că o bogăţie egală, corespunzător egală, ar fi spre binele tuturor, implicit al fiecăruia.

–           Ai rămas de ştânga, şeor! Sunt lucruri care pot şă se facă şi altele care nu pot şă se facă.

–           De ce?

–           Ca şă întrebi dumneata…  E gravitaţia pe care n-o poţi învinge, şi e Şistemul care, la fel, nu permite.

–           Sistemul nu e democratic?! m-am revoltat eu. Democraţie este când omenii sunt egali, corespunzător egali, cum am mai spus… 

–           Ai bătut atâta drum, şă-mi spui poveşti?

Mă privea cu îngăduinţă, în felul său „hâtru”, ca briciul. A continuat şi a zis:

–           Cel mai convingător argument împotriva democraţiei este o dişcuţie de cinci minute cu un alegător mediu.

Părerea mea era că depinde mult de fiecare stat. Sunt state şi state, alegători şi alegători…

–           Aha! Te gândeşti că sunt ştate puternice, civilizate şi altele… Un ştat puternic nu e şi just. Un ştat just nu e şi puternic… A continuat după o pauză în care şi-a  dichisit trabucul cu limba: cu oamenii se întâmplă acelaşi lucru: cel puternic nu e şi just, cel just nu e şi puternic… Democraţia îi apără pe cei puternici. Pe cei cu bani.  Cu cât proştii sunt mai numeroşi, cu atât banul e mai puternic şi democraţia mai durabilă. Vrei să-mi vezi jobenul?

Şi-a adus jobenul; mă privea încântat de sub turnul de fetru:

– Când vulturii tac, drumeţule, papagalii încep să trăncănească. Puterea este un drog, şeor Criştache! Cine i-a simţit vreodată gustul, nu se mai lasă de el.

Îşi scoase jobenul; chelia îi strălucea rozaliu:

– Fiecărei perşoane, zicea, în timp ce-şi ducea jobenul de unde-l ridicase, cel puţin o dată în existenţa ei, i se oferă şansa de a-şi schimba radical viaţa… Profită!… Majoritatea merge mai departe de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Aşteaptă să le şurâdă norocul…

– Tragedia Titanicului i-a învăţat prost pe unii, am zis: pe Titanic, spun aceştia, toţi au fost sănătoşi; s-au salvat doar cei norocoşi…  În altă ordine de idei, se spune despre dumneavoastră că sunteţi cel mai mare britanic al tuturor timpurilor…

– Aşa se şpune?… În sfârşit, depinde cine şpune…   E mai uşor să conduci ţara, decât să creşti patru copii…

Nu l-am contrazis, deşi… A fost mai bine că m-am abţinut. Fiindcă, imediat, am avut îndrăzneala să-i forţez o mărturisire:

– Secretul dumneavoastră arzător, sire. Unul pe care l-aţi păstrat pentru a-l mărturisi doar eternităţii… Aveţi aşa ceva?

– O proştie, iartă-mă! Oamenii au obiceiul de a păştra secretele pe care nu le cunoşc. Dacă am unul, nu-l cunoşc. Îmi plac porcii. Câinii ne privesc de jos. Pisicile ne privesc de sus. Porcii ne tratează ca pe egali.

– Pot să vă adresez o rugăminte?

– Dacă e ultima, n-am nimic împotrivă.

– Un mesaj pentru poporul meu…

– Mesaj, zici? N-am mesaje de transmis. Pentru aşta, strămoşii mei foloşeau clopotele. Le aud şi acum tânguirea: „Poporul care-şi reneagă trecutul nu are viitor! Nu veţi ajunge niciodată la deştinaţie, dacă veţi azvârli cu pietre în fiecare câine care latră!”

Am încheiat discuţia noastră urându-i călătorie plăcută în veşnicie.

(Fragment din romanul Porţia mea de viaţă, de acelaşi autor) 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.