Acasa > Stire Presa > Protest 10 august: Nicolae Cristache îi răspunde lui Liviu Papadima

Protest 10 august: Nicolae Cristache îi răspunde lui Liviu Papadima

Liviu Papadima își pune, pe pagina sa de FB, cîteva întrebări legate de protestul „diasporei”. Nicolae Cristache îi răspunde. Împreună, cei doi demonstrează că se poate discuta civilizat pe orice temă, indiferent de care parte a baricadei te afli.

 Liviu Papadima

 „Poate cineva din țara asta să explice diferența dintre coșmarul de ieri, 10 august, soldat cu peste 500 de răniți, și atmosfera pașnică și destinsă de azi, 11 august, la mitingul anti-PSD? Aceleași doleanțe, aceleași forme de manifestare, bănuiesc, în linii mari, aceiași participanți – azi foarte mulți dintre ei dotați cu măști chirurgicale împotriva unor noi represalii. Până nu avem un răspuns clar la această întrebare din partea instituțiilor care au informații în acest sens – Jandarmeria se laudă de săptămâni bune că ar fi deținătoarea unor astfel de informații, fără a fi ridicat până acum colțul cortinei: cine au fost provocatorii, cine i-a trimis, în ce scop au venit la manifestație – versiunea cea mai plauzibilă rămâne, din păcate, cea vehiculată de Realitatea tv, a unui blat criminal între PSD și Jandarmerie pentru a compromite opoziția stradală și pentru a inocula protestatarilor teama de a manifesta în continuare. Pentru mine, dacă nu vom afla un răspuns concludent la întrebarea asta înseamnă că România a rămas încremenită în decembrie 1989 sau, în cel mai bun caz, în iulie 1990. În decembrie 89 a existat sinuciderea – asistată? – ”trădătorului Milea”. În iulie 90 a existat un pact al tăceri, pe care nu l-au putut descoase complet decenii de anchete. Și acum, între 10 și 11 august, pare să se fi instaurat un pact similar, condiționat de ”trădarea” Jandarmeriei, în decursul unei nopți, față de proiectul inițial. Nu mă mulțumește câtuși de puțin acest compromis. Dimpotrivă. Dacă el va fi existat, nu face decât să demonstreze nemernicia complicităților din care e țesută viața noastră publică. Singura modalitate de a mă convinge că nu aberez este să mi se explice clar și convingător ce s-a petrecut între 10 și 11 august. Și cred că ar trebui cu toții să facem ce ne stă în putință pentru a aduce lucrurile la lumină. Nu în ultimul rând, continuarea protestelor e vitală pentru ca anchetele demarate să poată fi finalizate. Repet: ținta nu mai e nici măcar abjecția psd-istă, ci abjecția vieții publice românești în ansamblul ei, pe care pesedizarea României a împins-o la cote înspăimântătoare”.

 

Nicolae Cristache

„Sire, salut! Sper să mă mențin în condiția celui care a văzut și a simțit. În noaptea de 10 august, am văzut în piață două forțe care nu erau în război și totuși se războiau. Jandarmii nu erau forță oponentă decât dacă intențiile celeilalte puteri din piață urmăreau să fie așa. În piață erau două entități, una venită să să huiduie, să jignească, să înjure, să arunce cu pietre și o alta la muncă, să apere o instituție fundamentală a țării. Dacă partea care azvârlea cu pietre ar fi fost împărțită în două, una pașnică și o alta războinică, din clipa când au început ostilitățile având un scop cât se poate de clar, acela de a fi în război, jumătatea pașnică ar fi făcut pasul înapoi, s-ar fi raliat cu apărătorii legii. Nu l-a făcut. A pactizat cu vrăjmășia. Jandarmii nu puteau să iasă din rând pentru a fugi după atacatori, nu erau acolo în rol de diriginte de clasă, de educator. Au avertizat, au rugat, au atras atenția. Nu s-a ținut seama. Dimpotrivă. Au rămas carne de tun. Era război și toți din piață au rămas în beligeranță.

Și încă ceva: din declarațiile participanților mărturisind despre scopul protestelor nu se desprinde niciun motiv concret, doar justificări pregătite în laborator, de felul, am venit să reaprindem lumina în țara noastră dragă. Sire, când lupți pentru pace și nu este război cald, există cineva care urmărește un scop ascuns și se folosește de o lozincă justă. Tu presupui că ar fi vorba de un pact PSD cu jandarmeria. Reichstag-ul chiar a ars. Asta ar însemna să admitem că fata-jandarm călcată în picioare a fost desfigurată de jandarmi și știi bine că n-a fost așa. Dragostea ta pentru neamțul acesta ciudat este de înțeles prin ardoarea de a trăi într-o țară omenească, civilă, nu una politică. Te înțeleg și-ți sunt alături. Am semnat chemarea ta pentru o constituție fără penali. Cam generală și riscantă, doar dacă ne gândim cine fabrică penalitatea, dar sunt de acord. Cineva a dorit să cadă guvernul și acela n-a fost guvernul. Soluția, cea teoretică, ar fi ca beligeranții să stea la masa verde și să extragă de acolo calea de urmat. Te îmbrățișez”.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.