Am urcat așa cum coborâsem, în vârful picioare lor, și-n ușa de la parloar ne-am oprit. Precauțiunea noastră era inutilă; tot ce se petrecea în casă, indiferent câte uși erau închise, Lenchen auzea și vedea, și doar considerente ce țineau de înțelepciune o îmboldeau să se prefacă. Ușa de la bucătărie s-a întredeschis cât o … Continuă lectura A DOUA VENIRE (continuare cap.V)