Pentru a înţelege şi mai bine modul diabolic în care au acţionat Barbu şi Ţigănilă merită atenţie un alt comunicat , dat publicităţii tot de Parchetul General, în 2005. De menţionat că o vreme Ion Barbu a reuşit să fugă din ţară, dar după şase luni a fost prins prin Interpol şi extrădat în ţară.
„Co m u n i c a t
Biroul pentru Relaţii cu Presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:
Procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, examinând materialul de urmărire penală din dosarul cu numărul 311/P/2003, privind pe ŢIGĂNILĂ IULIAN şi BARBU ION, inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi profanare de morminte, prevăzute de art. 174-175 lit. a şi b Cod penal şi art. 319 Cod penal,
EXPUNEM URMĂTOARELE:
Situaţia de fapt
La 1.04.1999, la Secţia nr. 3 din cadrul Poliţiei Municipiului Piteşti, CÎŢĂ FLORICA, domiciliată în Piteşti, judeţul Argeş, a sesizat în scris dispariţia surorii ei, SPĂTARU ELENA, domiciliată în Piteşti, str. Trivale, bloc 45, scara B, etaj 4, apartament 30, judeţul Argeş. În sesizare CÎŢĂ FLORICA arăta că în dimineaţa zilei de 9.03.1999, s-a deplasat la domiciliul ELENEI SPĂTARU, ocazie cu care aceasta i-a spus că pleacă la Bucureşti cu un patron, care urma să sosească în scurt timp, pentru a fi angajată de acesta. CÎŢĂ FLORICA mai declara că la câteva ore de la plecarea de acasă de la sora ei, la locul său de muncă, situat în Complexul 2 Craiovei din Piteşti, au venit doi bărbaţi care au întrebat-o dacă nu ştie unde se află SPĂTARU ELENA, precum şi că în zilele de 12 şi 13.03.1999, în ziarul local „Curierul zilei”, a apărut câte un anunţ prin care apartamentul surorii ei era oferit spre închiriere. Coroborând informaţiile obţinute de la unii vecini ai ELENEI SPĂTARU în sensul că în apartamentul ei locuiau nişte bărbaţi necunoscuţi, cu ameninţările telefonice care i se aduceau de către un bărbat care îi solicita să nu se mai intereseze de sora ei şi pentru că atunci când a schimbat yala de la uşa apartamentului acesteia, la o săptămână sau două de la apariţia anunţurilor, nu o găsise acasă pe SPĂTARU ELENA, CÎŢĂ FLORICA a concluzionat că sora ei a fost sechestrată de acei bărbaţi, motiv pentru care a solicitat organelor de poliţie să facă cercetările de rigoare.
Sesizarea FLORICĂI CÎŢĂ a fost trimisă la Poliţia Municipiului Piteşti.
La 10.09.2002, în jurul orelor 16,00 – 16,30, martorii BOICEA ION, CIORÎCĂ ILIE IULIAN şi STOICA ADRIAN, paznici la S.C. MES S.A., se întorceau acasă de la serviciu, mergând cu bicicletele pe un drum agricol de pe raza comunei Brebeni din judeţul Olt.
Ajunşi în dreptul unui lac de irigaţii care făcea parte din „Staţia de punere sub presiune 19+23”, în punctul numit de localnici „Purcelul”, din curiozitate, aceştia s-au uitat într-una din ţevile metalice de aspirare-pompare, care fusese tăiată recent de la o înălţime de 25 cm de la sol. În conductă, la o adâncime de aproximativ 1 m, martorii au observat, plutind în apă, ceva ce părea a fi fragmente din membrele inferioare ale unui cadavru uman şi un sac negru din plastic. Martorul STOICA ADRIAN a încercat să scoată din apă sacul din plastic, fără însă a reuşi, întrucât acesta s-a rupt. Din sac a căzut în apă un trunchi de corp uman, fără cap. Convinşi că aceste fragmente sunt de origine umană, cei trei martori au anunţat şeful de post din comuna Brebeni despre descoperirea făcută.
A doua zi, a fost efectuată cercetarea la faţa locului. Cu acea ocazie, în conducta respectivă au fost găsite şi ridicate două gambe de origine umană, precum şi alte două fragmente de cadavru uman, alcătuite din bazin şi coapse, respectiv trunchi, secţionat la nivelul gâtului, toate în stare avansată de putrefacţie. Cu ajutorul unei motopompe a fost scoasă apa din conducte, astfel încât a fost posibilă găsirea şi ridicarea a încă 12 oase ale degetelor mâinilor. În vederea cercetărilor, au fost ridicaţi şi cei doi saci din plastic, unul negru şi altul verde, în care s-au găsit fire de păr.
În ziua următoare, cercetările au fost extinse şi la celelalte ţevi ale staţiei, precum şi la bazinul acesteia. Astfel, pe malul estic al bazinului, lângă baraj, într-o zonă mocirloasă cu vegetaţie abundentă, la aproximativ 150 m de locul în care fuseseră găsite segmentele de cadavru, a fost descoperită o pereche de pantaloni, tip blue-jeans, iar în apropierea acesteia o şosetă albastră. Cele două obiecte au fost ridicate în vederea cercetărilor.
Fragmentele de cadavru au fost supuse unei expertize medico-legale antropologice, efectuată de către Institutul de Medicină Legală „Prof. dr. MINA MINOVICI” şi unei constatări medico-legale, efectuată de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt.
Expertiza medico-legală a concluzionat că :
– segmentele de cadavru sunt de natură umană şi provin de la acelaşi cadavru;
– depesarea s-a produs post-mortem;
– aceste segmente provin de la cadavrul unei persoane de sex feminin, cu vârsta de 30-35 ani la data morţii, cu talia de 1,64-1,65 m (după tab. Trotter şi Glesser), constituţie astenică; proeminenţele pentru inserţiile musculare de la nivelul oaselor membrelor superioare fiind bine dezvoltate, sugerează efectuarea de activităţi manuale susţinute de către victimă;
– având în vedere condiţiile în care au stat segmentele cadaverice, apreciem că moartea a survenit cu circa 3-4 ani anterior descoperirii acestora;
– examenul serologic a stabilit că grupa de sânge a persoanei de la care provin fragmentele de cadavru este AB;
– aspectul liniilor de secţiune care au separat cele 4 segmente sugerează că acestea s-au produs cu un agent tăietor cu margini regulate (posibil cuţit de bucătărie bine ascuţit);
– modificările de putrefacţie şi adipoceară de la nivelul organelor genitale externe (restante) nu permit formularea de concluzii asupra modului de detaşare a acestora.
A fost constatată o zonă de discontinuitate, dispusă transversal, de 1 cm, la nivelul primei coaste stângi, extremitatea sternală.
Tot astfel, constatarea medico-legală a concluzionat că :
– segmentele de cadavru prezentate spre autopsie sunt de natură umană şi aparţin aceluiaşi cadavru;
– el este de sex feminin având o talie de aproximativ 1,65-1,66 m;
– din cauza putrefacţiei în condiţii deosebite (apă şi aer) nu se poate stabili cu certitudine vechimea cadavrului (apreciind cu aproximaţie 1 an şi 6 luni – 2 ani);
– datorită absenţei capului nu se poate stabili cu certitudine vârsta şi nici cauza morţii (vârsta aproximată 25-30 ani);
– prezintă semne de violenţă la nivelul vertebrei C7, L5 şi crestelor iliace şi condili femurali ce pot fi urmarea acţiunii mecanice de depesare a cadavrului;
– putrefacţia avansată nu ne permite să stabilim mecanismul de îndepărtare a labiilor vulvare. Apreciem totuşi că mai mult ca posibil au dispărut prin putrefacţie;
– pe segmentele de cadavru examinate nu s-au constatat leziuni traumatice cu caracter vital.
Comisia de avizare şi control a actelor medicale şi medico-legale de pe lângă Institutul de Medicină Legală „Prof. dr. MINA MINOVICI” a avizat cele două acte medico-legale, cu următoarele precizări : „în acest tip de expertize, datorită gradului avansat de descompunere cadaverică, nu se poate stabili cu precizie data morţii. Analizând cele două acte medico-legale, Comisia de avizare şi control apreciază că moartea poate data de 2-4 ani. Fragmentele de cadavru expertizate sunt ale unei persoane de sex feminin cu vârsta de cca. 30 ani ± 5 ani. În absenţa capului şi a organelor interne nu se poate stabili cauza morţii. Leziunea de violenţă constatată la nivelul coastei C1 s-a produs cel mai probabil în timpul manoperelor de depesare a cadavrului”.
La 22.09.2002, i-au fost prezentate martorei ANGHEL MARIA, vecină şi prietenă a ELENEI SPĂTARU, perechea de pantaloni şi şoseta descoperită cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată la 12.09.2002 pe raza comunei Brebeni.
Martora a recunoscut acele obiecte şi a declarat că la 6.12.1998 a făcut cadou ELENEI SPĂTARU o pereche de şosete având aceleaşi caracteristici ca şi cele ale şosetei găsite la 12.09.2002, precum şi că tot în cursul anului 1998 i-a mai dat acesteia şi perechea de pantaloni găsită la aceeaşi dată. Recunoaşterea pantalonului s-a bazat pe faptul că însăşi martora îi făcuse unele modificări – îi schimbase şliţul şi îi făcuse tivul şi 4 pense – pentru a putea fi purtat de către ELENA SPĂTARU, iar pantalonul prezentat avea tocmai modificările arătate de martoră.
La 10.10.2002, s-a dispus efectuarea de către Institutul de Medicină Legală Craiova a unei expertize medico-legale, prin care să se compare profilul genetic a cadavrului cu identitate necunoscută descoperit pe raza comunei Brebeni cu profilul genetic al FLORICĂI CÎŢĂ, IOANEI TAGÎCIU, CONSTANTINEI CÎRSTINA, LUCICĂI SIMION şi al lui SPĂTARU VASILE, toţi aceştia fiind fraţii ELENEI SPĂTARU.
Conform expertizei medico-legale, cadavrul cu identitate necunoscută este sora persoanelor arătate mai sus, cu o probabilitate de 99,999 % şi cu o probabilitate de coincidenţă cu o altă probă întâmplătoare de la 1 la 296 miliarde de indivizi.
S-a reuşit astfel identificarea cadavrului descoperit la 11.09.2002 pe raza comunei Brebeni din judeţul Olt, acesta aparţinând ELENEI SPĂTARU, fiica lui Cornel şi Elena, născută la 6.05.1968 în comuna Băbana, judeţul Argeş, domiciliată în Piteşti, str. Trivale, bloc 45, scara B, etaj 4, apartament 30, judeţul Argeş.
Identificarea a permis stabilirea cauzelor şi împrejurărilor în care fragmentele din cadavrul ELENEI SPĂTARU au fost ascunse în ţeava Staţiei de punere sub presiune din comuna Brebeni.
Având în vedere unele aspecte de nelegalitate în stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe SPĂTARU ELENA, constatate la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, – organ de urmărire penală prim-sesizat prin plângerea FLORICĂI CÂŢĂ din 1.04.1999 – precum şi faptul că cercetările impuneau efectuarea de acte de urmărire penală în două judeţe ale ţării, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, prin rezoluţia din 8.04.2003 a conducerii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus preluarea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Au mai fost preluate de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Argeş şi dosarele privind dispariţiile lui BUCOVEANU JANEA, ALBU CORNEL şi OPREA ION, toţi aceştia fiind cunoştinţe ale lui ŢIGĂNILĂ IULIAN.
Din declaraţiile martorilor PETRIA TRAIAN şi CARABULEA PETRICĂ a rezultat că inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN o cunoştea pe SPĂTARU ELENA, de la locul de muncă al acesteia. Partea vătămată a lucrat ca cizmar la o unitate de profil din cartierul Trivale al municipiului Piteşti, în perioada 1990-1997, iar în cursul anilor 1994-1995 a fost colegă cu cei doi martori. La această unitate, cu aproximaţie în perioada 1994-1995, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN îl însoţea pe un prieten al său, ŢÎRCU GHEORGHE, decedat în condiţii suspecte la 27.02.1996, care era clientul martorului PETRIA TRAIAN. După anul 1995, atunci când a fost numită şefă a acelei unităţi, SPĂTARU ELENA i-a cerut martorului CARABULEA PETRICĂ să nu-l mai primească acolo pe ŢIGĂNILĂ IULIAN.
În anul 1997, datorită consumului exagerat de alcool, părţii vătămate SPĂTARU ELENA i-a fost desfăcut contractul de muncă. Pentru a-şi asigura existenţa, aceasta a primit în gazdă diferite persoane, a reparat acasă încălţăminte sau a prestat diferite munci ocazionale. SPĂTARU ELENA a avut chiriaşi până la începutul anului 1999, aşa cum a arătat martora CÎŢĂ FLORICA, dată de la care a locuit singură. Aceasta obişnuia să primească în casă diferite persoane de sex masculin, în compania cărora consuma alcool în cantităţi mari, provocând scandal – a se vedea declaraţiile martorilor GÎTLAN NICOLAE, GÎTLAN ANICA, ANGHEL MARIA şi IORGA IRINA-ELENA, vecini ai părţii vătămate.
Cu aproximaţie, la sfârşitul anului 1998, începutul anului 1999, martorul PETRIA TRAIAN precizează că a fost căutat la locul de muncă – cizmăria din Găvana II, de către inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN şi întrebat unde locuieşte SPĂTARU ELENA. Pentru că nu ştia exact, martorul i-a răspuns că aceasta locuieşte în Trivale, lângă piaţa de la complexul I.
Ulterior, martorul s-a întâlnit cu ŢIGĂNILĂ IULIAN şi l-a întrebat dacă a găsit-o pe SPĂTARU ELENA, acesta răspunzându-i afirmativ şi precizându-i că a găsit-o prin intermediul cărţii de telefon.
La aproximativ 2 săptămâni de la această discuţie, martorul PETRIA TRAIAN s-a întâlnit şi cu SPĂTARU ELENA, pe care a întrebat-o dacă a fost găsită de către ŢIGĂNILĂ IULIAN. Partea vătămată i-a spus că a fost găsită de acesta şi în plus, că ŢIGĂNILĂ IULIAN i-a promis că o va angaja ca vânzătoare la un magazin.
Aşa cum se va dovedi în continuare, atunci când inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN l-a întrebat pe martorul PETRIA TRAIAN de SPĂTARU ELENA, hotărârea de a o ucide pe aceasta era deja luată. Hotărârea inculpaţilor de a o ucide a fost luată din interes material, în scopul vânzării apartamentului ei, ŢIGĂNILĂ IULIAN şi BARBU ION, fiind lipsiţi de ocupaţie sau de alte mijloace materiale de trai. SPĂTARU ELENA a fost aleasă ca victimă întrucât era proprietara unui apartament, dar şi datorită viciilor şi poziţiei sociale care i-au determinat pe inculpaţi să creadă că în anumite împrejurări dispariţia ei nu va îngrijora pe nimeni şi că, în consecinţă, nu se vor efectua cercetări pentru a se stabili împrejurările şi cauzele dispariţiei. Până la un anumit punct, planul inculpaţilor a funcţionat.
Pentru inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN, vânzarea unui bun imobil al altuia, prin prezentarea sa mincinoasă ca proprietar, nu era o noutate. Astfel, la 16.06.1998, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN, dându-se drept OPREA ION din Piteşti, Găvana III, bloc C8, scara B, apartament 35, a vândut, sub formă autentică, apartamentul acestuia, RAMONEI PINTO, cu suma de 15 milioane lei, faptă pentru care a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 628 din 16.03.2001, a Judecătoriei Piteşti, rămasă definitivă prin respingerea căilor de atac (vol. II f.143-146). OPREA ION a dispărut în luna mai a anului 1998. După dispariţie, inculpatul ŢIGĂNIULĂ IULIAN a locuit în garsoniera acestuia, până a reuşit să o vândă.
Dacă în ceea ce priveşte vânzarea unui bun imobil aparţinând altuia, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN a fost condamnat definitiv, cu privire la uciderea unei persoane de către ŢIGĂNILĂ IULIAN anterior datei de 9.03.1999, există doar indicii temeinice. Acestea privesc uciderea din interes material a lui OPREA ION, ALBU CORNEL şi BUCOVEANU JANEA, toţi aceştia fiind dispăruţi. În orice caz, după data de 9.03.1999, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN l-a ucis pe BURCICĂ ION, la 23.02.2000, în scop de jaf, faptă pentru care a fost condamnat definitiv la 20 de ani închisoare prin sentinţa penală nr. 165, din 23.03.2004, a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin respingerea căilor de atac (vol.II f.135-142).
Pentru a pune în aplicare hotărârea de suprimare a vieţii ELENEI SPĂTARU, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN a încercat să câştige încrederea ei. În acest scop, inculpatul a indus-o în eroare, spunându-i că este patron şi că-i va găsi de lucru. Partea vătămată l-a crezut, dovadă că a spus martorilor CÎŢĂ FLORICA, CARABULEA PETRICĂ, GÎTLAN NICOLAE, GÎTLAN ANICA, PETRIA TRAIAN, IORGA IRINA-ELENA, IORDACHE MARINELA şi ARGEŞEANU FLOREA, că a cunoscut un patron care a promis că îi va găsi un loc de muncă, celor mai mulţi relatându-le că va munci în Bucureşti.
O altă confirmare a inducerii în eroare a părţii vătămate vine de la martorii DUMINICĂ CONSTANTIN şi ISBĂSEŞCU MARINEL, care au declarat că inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN le-a relatat că a minţit-o pe SPĂTARU ELENA că este patron şi că o va angaja.
Relaţia dintre inculpat şi partea vătămată este înfăţişată şi de martora DINU NASTASIA, care a declarat că ŢIGĂNILĂ IULIAN i-a spus că a găsit „o gagică tare”, aceasta fiind vecina cizmăriţă – adică SPĂTARU ELENA.
Inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN a procedat de această manieră întrucât a vrut să se asigure că după uciderea ELENEI SPĂTARU dispariţia ei nu va îngrijora pe nimeni, eventualele semne de întrebare legate de lipsa de la domiciliu, urmând să fie puse pe seama angajării ei în altă localitate.
Această inducere în eroare a părţii vătămate nu putea fi făcută de către inculpatul BARBU ION, deoarece partea vătămată se temea de acesta. Astfel, martora GÎTLAN ANICA, vecina ELENEI SPĂTARU, declară că în luna februarie 1999, la rugămintea acesteia, a dormit mai multe nopţi la ea în casă. În cursul uneia dintre nopţi, cele două au fost trezite din somn de zgomotele provocate de un bărbat care încerca să intre cu forţa în apartamentul ELENEI SPĂTARU. Martora mai declară că pentru a-l speria pe cel care încerca să intre în apartamentul ELENEI SPĂTARU, care în acea împrejurare afirma că îi este frică să nu fie omorâtă de respectivul bărbat, a ţipat „prin uşă” şi a ameninţat că va lua toporul. În final, martora arată că după aceasta a deschis uşa de la intrarea în apartament şi a observat pe hol un bărbat cu un defect la un ochi, care la vederea ei a plecat. GÎTLAN ANICA l-a recunoscut din grup pe inculpatul BARBU ION şi a declarat, inclusiv cu ocazia confruntării, că acesta este cel care a încercat să intre cu forţa în apartamentul ELENEI SPĂTARU.
După ce a câştigat încrederea părţii vătămate, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN a început să o viziteze, ajungând chiar să întreţină relaţii sexuale cu aceasta. În acest sens, martorul ISBĂŞESCU MARINEL declară că în timp ce se afla la serviciu, a primit un telefon de la ŢIGĂNILĂ IULIAN care i-a spus că a întreţinut relaţii sexuale cu ELENA SPĂTARU, profitând de starea de ebrietate în care se afla aceasta. Tot cu acea ocazie, ŢIGĂNILĂ IULIAN l-a invitat şi pe el, dar şi pe un alt coleg de serviciu, martorul DUMINICĂ CONSTANTIN, să vină acasă la SPĂTARU ELENA pentru a întreţine şi ei relaţii sexuale cu aceasta, propunere pe care martorul a refuzat-o.
În noaptea de 8/9.03.1999, aşa cum rezultă din declaraţia martorei ANGHEL MARIA, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN şi alţi doi bărbaţi, neidentificaţi, se aflau în apartamentul ELENEI SPĂTARU, împreună cu aceasta.
În jurul orelor 02,00, a sosit acolo şi martora ANGHEL MARIA care a plecat la scurt timp, întrucât cei prezenţi se aflau sub influenţa alcoolului.
Tot aceasta mai arată că în săptămâna 1.03.1999 – 8.03.1999, l-a mai văzut la SPĂTARU ELENA pe inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN, la un moment dat acesta urcând scările blocului cu un buchet de lalele în mână.
În ziua de 9.03.1999, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN îi spusese părţii vătămate SPĂTARU ELENA că vor pleca la Bucureşti pentru a o angaja.
În dimineaţa respectivă, CÎŢĂ FLORICA a primit de la SPĂTARU ELENA un telefon, prin care o invita să treacă pe la ea. CÎŢĂ FLORICA a plecat de la serviciu spre sora ei, împreună cu un coleg, martorul CARABULEA PETRICĂ şi a ajuns la SPĂTARU ELENA în jurul orelor 09,00 – 10,00.
CÎŢĂ FLORICA declară că scopul pentru care a fost chemată de sora ei a fost acela de a-i spune că în acea zi, între orele 14,00 – 16,00, urma să plece la Bucureşti pentru a se angaja la un depozit de materiale de construcţie. CÎŢĂ FLORICA i-a cerut amănunte ELENEI SPĂTARU, ocazie cu care a aflat de la sora ei că prin intermediul lui PETRIA TRAIAN a cunoscut un patron care urma să o angajeze.
În jurul orelor 12,00, CÎŢĂ FLORICA şi CARABULEA PETRICĂ pleacă de la SPĂTARU ELENA, cele două înţelegându-se ca după sosirea de la Bucureşti SPĂTARU ELENA să-i telefoneze surorii ei pentru a-i spune ce a făcut.
În aceeaşi dimineaţă, partea vătămată SPĂTARU ELENA le spune şi soţilor GÎTLAN că urmează să plece cu un patron la Bucureşti, pentru a se angaja.
La aproximativ o jumătate de oră după ce CÎŢĂ FLORICA a ajuns la serviciu, cizmăria din Complexul 2 Craiovei, acolo a intrat ŢIGĂNILĂ IULIAN. ŢIGĂNILĂ IULIAN venise la cizmărie cu un autoturism Dacia, în care se afla un individ, iar în cizmărie a intrat însoţit de un alt individ. Cei doi nu au putut fi identificaţi, întrucât CÎŢĂ FLORICA a reţinut doar semnalmentele lui ŢIGĂNILĂ IULIAN. Acesta a întrebat-o unde este SPĂTARU ELENA, CÎŢĂ FLORICA răspunzându-i că este acasă. În jurul orelor 14,30 ŢIGĂNILĂ IULIAN a revenit la cizmărie, punându-i FLORICĂI CÎŢĂ aceeaşi întrebare.
Probele administrate în cauză nu au putut stabili exact cu cine, în afară de inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN, a plecat de acasă SPĂTARU ELENA, unde a fost dusă, cum a fost ucisă, unde a avut loc depesarea şi cum au fost transportate segmentele de cadavru acolo unde au fost găsite. Cert este că aceasta a plecat de acasă având asupra ei certificatul de naştere, buletinul de identitate şi cartea de muncă. De asemenea, este cert că aceasta a fost ucisă de inculpaţii ŢIGĂNILĂ IULIAN şi BARBU ION, care ulterior i-au segmentat cadavrul şi au ascuns fragmentele în Staţia de punere sub presiune din comuna Brebeni, judeţul Olt, dovadă care va fi făcută la secţiunea din rechizitoriu consacrată mijloacelor de probă.
După data de 9.03.1999 SPĂTARU ELENA nu a mai fost văzută.
La 11.03.1999, inculpaţii încep demersurile în vederea vânzării apartamentului ELENEI SPĂTARU.
În acest sens, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN îi telefonează martorei PETRIU OLTIŢA-MARILENA, din apartamentul victimei, pe care o roagă să-i comunice NICULINEI ŞERBAN, care se ocupa cu intermedieri imobiliare, că are de vânzare un apartament în cartierul Trivale. Şi atunci când a vândut garsoniera lui OPREA IOAN, ŢIGĂNILĂ IULIAN a întrebat-o pe martora PETRIU OLTIŢA-MARILENA dacă nu vrea să o cumpere.
În acelaşi sens, inculpaţii au dat telefon, tot din apartamentul victimei, la ziarul „Curierul zilei” din Piteşti şi au dat la rubrica „Anunţuri telefonice” următorul anunţ : „Ofer apartament 2 camere, mobilat sau nemobilat, telefon, cablu, plata anticipat 1 an. Trivale. Tel. 274662”.
A doua zi inculpaţii au repetat anunţul sub forma „Ofer spre închiriere apartament 2 camere, Trivale, mobilat sau nemobilat. Tel. 274662”.
Anunţurile se refereau la închiriere şi nu la vânzare întrucât inculpaţii nu au găsit actul prin care partea vătămată dobândise proprietatea asupra imobilului astfel încât, cu ajutorul unei complice, să poată vinde apartamentul ELENEI SPĂTARU.
La 12.03.1999, ŢIGĂNILĂ IULIAN îi telefonează din nou martorei PETRIU OLTIŢA-MARILENA în scopul arătat.
Tot la 12.03.1999, soţul FLORICĂI CÎŢĂ, CÎŢĂ EUGEN şi martorul CARABULEA PETRICĂ au citit în ziarul „Curierul zilei” anunţul dat de inculpaţi şi după numărul de telefon şi-au dat seama că este vorba de apartamentul ELENEI SPĂTARU.
În această situaţie, făcându-şi probleme întrucât după data de 9.03.1999 sora ei nu mai răspunsese la telefon, CÎŢĂ FLORICA, însoţită de sora ei TAGÎCIU IOANA şi de CARABULEA PETRICĂ, a mers acasă la SPĂTARU ELENA, dar, deşi din casă se auzeau voci, nu a răspuns nimeni din interior. CÎŢĂ FLORICA s-a deplasat în piaţa din apropiere şi a revenit la apartament cu doi lucrători de poliţie. Aceasta a insistat să spargă uşa, însă lucrătorii de poliţie s-au opus. CÎŢĂ FLORICA a lăsat un bilet în uşă prin care o anunţa pe sora ei că a căutat-o, că a anunţat poliţia şi o ruga să-i dea telefon.
Văzând că planurile lor sunt puse în pericol, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN telefonează din apartamentul ELENEI SPĂTARU acasă la CÎŢĂ FLORICA, ocazie cu care se recomandă cu numele de POPESCU GHEORGHE şi îi spune că el este patronul care a dus-o pe SPĂTARU ELENA la Bucureşti, la Spitalul Floreasca, pentru ca aceasta să facă un avort. De asemenea, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN a început să o ameninţe pe CÎŢĂ FLORICA, în sensul că o va omorî dacă va continua să anunţe poliţia.
La o săptămână sau două după aceasta, însoţită de alţi doi lucrători de poliţie, CÎŢĂ FLORICA a forţat uşa de la apartamentul ELENEI SPĂTARU şi a schimbat yala.
În perioada respectivă CÎŢĂ FLORICA a primit mai multe telefoane de ameninţare, recunoscând vocea celui care se recomandase ca fiind POPESCU GHEORGHE.
La câteva zile după schimbarea yalei, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN a venit iarăşi la cizmăria la care lucra CÎŢĂ FLORICA. Cu acea ocazie, a spus că este patronul POPESCU GHEORGHE şi a vrut să-i dea FLORICĂI CÎŢĂ cheile de la apartamentul „Neluţei”, aşa cum îi spuneau cunoştinţele ELENEI SPĂTARU.
CÎŢĂ FLORICA a recunoscut acele chei ca fiind ale surorii ei, după brelocul pe care acestea erau prinse şi a refuzat să le primească, spunându-i lui ŢIGĂNILĂ IULIAN să le ducă la poliţie. În această discuţie a intervenit şi martorul CARABULEA PETRICĂ, care l-a întrebat de unde are cheile. ŢIGĂNILĂ IULIAN a minţit că a fost „cinstit de un prieten” pentru a le da FLORICĂI CÎŢĂ. Amintindu-şi că la un moment dat SPĂTARU ELENA i-a interzis să-l mai primească pe ŢIGĂNILĂ IULIAN în cizmăria din cartierul Trivale, martorul CARABULEA PETRICĂ i-a spus acestuia că i se pare ciudat ca el să aibă cheile de la apartamentul ei. ŢIGĂNILĂ IULIAN a minţit din nou, răspunzând că SPĂTARU ELENA obişnuia să-i dea cheile pentru ca el să întreţină în apartament relaţii sexuale cu alte femei.
Subliniem că în anul 1996, atunci când a cunoscut-o pe VLAD EVANGHELIŢA, concubina lui la data săvârşirii faptei, ŢIGĂNILĂ IULIAN s-a prezentat cu numele de POPESCU GHEORGHE. Abia ulterior aceasta a aflat că se numeşte ŢIGĂNILĂ IULIAN.
La circa 1 lună de la dispariţia ELENEI SPĂTARU, CÎŢĂ FLORICA a făcut curat în apartamentul acesteia. Atunci, CÎŢĂ FLORICA a găsit, sub covorul din dormitor, contractul prin care SPĂTARU ELENA dobândise respectivul apartament. Certificatul de naştere, buletinul de identitate şi cartea de muncă ale ELENEI SPĂTARU nu au fost găsite.
Martora CÎŢĂ FLORICA mai declară că după toate acestea, la o dată pe care nu o mai poate preciza, s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN, în curtea Şcolii generale nr. 11 din Piteşti, ocazie cu care acesta a alergat-o şi a ameninţat-o, din nou, că o va omorî.
În cursul anului 2000, CÎŢĂ FLORICA a citit într-un ziar local un articol despre uciderea lui BURCICĂ ION, care conţinea şi o fotografie a lui ŢIGĂNILĂ IULIAN, arestat pentru săvârşirea acelei fapte. Recunoscându-l din fotografia respectivă pe cel care s-a prezentat cu numele de POPESCU GHEORGHE, martora CÎŢĂ FLORICA a sesizat lucrătorii de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Argeş despre faptul că individul din ziar este cel responsabil de dispariţia surorii ei. Pentru că s-a temut de ŢIGĂNILĂ IULIAN despre care a crezut că se află în stare de libertate, CÎŢĂ FLORICA a sesizat poliţia abia în anul 2001.
În acest fel s-a făcut conexiunea dintre dispariţia ELENEI SPĂTARU şi ŢIGĂNILĂ IULIAN.
Bănuind că SPĂTARU ELENA a fost ucisă şi la fel ca în cazul lui BURCICĂ ION, cadavrul acesteia a fost ascuns undeva, lucrătorii de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Argeş au urmărit, toate situaţiile în care se descopereau, inclusiv în alte judeţe, cadavre cu identitate necunoscută.
Aşa s-a ajuns ca după descoperirea segmentelor de cadavru de pe raza comunei Brebeni să se verifice dacă acestea aparţin ELENEI SPĂTARU, lucru confirmat de expertiza ADN şi de declaraţiile martorei ANGHEL MARIA.
Ulterior, probele administrate în cauză au stabilit situaţia de fapt înfăţişată mai sus.
Latura civilă
CÎŢĂ FLORICA, cea care a suportat cheltuielile de înmormântare ale ELENEI SPĂTARU, a declarat că nu se constituie parte civilă şi nici parte vătămată.
Pe parcursul urmăririi penale, cei doi inculpaţi au avut o atitudine nesinceră. Aceştia nu au recunoscut învinuirea adusă şi au declarat că nu o cunosc pe SPĂTARU ELENA, că nu au fost niciodată în apartamentul ei şi ca atare, nu aveau cum să o ucidă.
Din probele administrate, rezultă neîndoielnic vinovăţia inculpaţilor ŢIGĂNILĂ IULIAN şi BARBU ION sub aspectul infracţiunilor de omor calificat şi profanare de morminte.
În partea expozitivă a rechizitoriului au fost înfăţişate declaraţiile martorilor care descriu împrejurările în care ŢIGĂNILĂ IULIAN şi SPĂTARU ELENA s-au cunoscut, felul în care relaţia lor a evoluat, precum şi pregătirile făcute pentru ca dispariţia ELENEI SPĂTARU să nu îngrijoreze pe nimeni, motiv pentru care nu vom reveni asupra lor decât pentru a arăta că martorii respectivi
l-au recunoscut din grup pe ŢIGĂNILĂ IULIAN şi şi-au menţinut declaraţiile cu ocazia confruntărilor efectuate cu acesta. Este vorba de martorii CARABULEA PETRICĂ, PETRIA TRAIAN, DUMINICĂ CONSTANTIN, ISBĂŞESCU MARINEL, BERCESCU MARIUS CĂTĂLIN, CÎŢĂ FLORICA, ANGHEL MARIA şi DINU NASTASIA.
Sintetizând declaraţiile acestora rezultă că inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN o cunoştea pe SPĂTARU ELENA, în al cărei apartament a fost de mai multe ori şi cu care a întreţinut relaţii sexuale. O altă confirmare a prezenţei inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN în apartamentul ELENEI SPĂTARU vine de la lista convorbirilor telefonice efectuate de la postul acesteia. Astfel, în ziua de 8.03.1999, de la postul ELENEI SPĂTARU au avut loc trei convorbiri telefonice cu martorul BITAY HANS-VERNER, pe care îl cunoştea numai inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN. Martorul care lucra ca taximetrist a efectuat anterior apelului telefonic mai multe transporturi cu inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN.
A mai rezultat că ŢIGĂNILĂ IULIAN a indus-o în eroare pe SPĂTARU ELENA, spunându-i că este patron şi că o va angaja la Bucureşti, aşa cum au precizat martorii PETRIA TRAIAN, DUMINICĂ CONSTANTIN, ISBĂŞESCU MARINEL, CÎŢĂ FLORICA, CARABULEA PETRICĂ, GÎTLAN NICOLAE, GÎTLAN ANICA, IORGA IRINA-ELENA, IORDACHE MARINELA şi ARGEŞEANU FLOREA, fapt confirmat de împrejurarea că SPĂTARU ELENA a plecat de acasă având asupra ei buletinul de identitate, certificatul de naştere şi cartea de muncă.
Subliniem că motivul plecării ELENEI SPĂTARU de la domiciliu a fost acela de a se angaja la Bucureşti. În acelaşi timp, ea spera ca acolo să efectueze o intervenţie chirurgicală de întrerupere a sarcinii, intervenţie pe care nu a putut să o facă datorită stadiului avansat – luna a IV-a – în care se afla sarcina (a se vedea în acest sens declaraţiile martorilor DIŢĂ TUDOREL şi MACARIE NASTASIE, precum şi adresa Spitalului de urgenţă Floreasca, conform căreia SPĂTARU ELENA nu a fost internată pentru întreruperea cursului sarcinii, aşa cum inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN o minţise pe CÎŢĂ FLORICA, evident, cu intenţia de a risipi îngrijorarea acesteia legată de dispariţia surorii ei. De altfel, la Spitalul clinic de urgenţă Floreasca nici nu se efectuează astfel de intervenţii).
Afirmaţiile mincinoase ale inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN, în sensul că o va angaja pe SPĂTARU ELENA şi încercările de a vinde sau închiria apartamentul ei, scot în evidenţă intenţia inculpaţilor de a o ucide pe aceasta. Conştienţi că uciderea ELENEI SPĂTARU ar putea fi bănuită de rude sau prieteni, ca urmare a lipsei ei de la domiciliu, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN s-a preocupat să găsească dispariţiei justificarea plecării ei la Bucureşti pentru a munci acolo. În acest fel au considerat inculpaţii că vor putea, pe de o parte, să ascundă săvârşirea faptei, iar pe de altă parte, să valorifice liniştiţi apartamentul victimei, acesta fiind, de altfel, mobilul uciderii.
Intenţia vânzării apartamentului ELENEI SPĂTARU, care nu se putea realiza atât timp cât aceasta ar fi fost în viaţă, este confirmată de acţiunile inculpaţilor din datele de 11 şi 12.03.1999. Astfel, aceştia, telefonic, dau la ziarul „Curierul zilei” anunţuri de închiriere a apartamentului victimei, îi telefonează, la 11.03.1999, martorului LUBINCZKY FRANCISC, la numărul 64.50.14, post care aparţine lui BRĂTULESCU MARILENA, la care martorul locuia cu chirie, pentru a-i oferi apartamentul ELENEI SPĂTARU, întrucât acesta dăduse, la rândul său, un anunţ în ziarul „Curierul zilei” pentru a ocupa cu chirie o garsonieră sau un apartament şi cu plată anticipată, aşa cum îi interesa pe inculpaţi, ofertă care a fost însă respinsă întrucât martorul nu intenţiona să închirieze un apartament cu confort redus aşa cum era cel al ELENEI SPĂTARU. În plus, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN o sună pe martora PETRIU OLTIŢA- MARILENA, pe care o roagă să-i transmită NICULINEI ŞERBAN că are de vânzare un apartament în Trivale.
Practic, toate telefoanele date din apartamentul victimei în zilele de 11 şi 12.03.1999, cu două excepţii, sunt consacrate valorificării apartamentului acesteia. Excepţiile sunt constituite de telefonul dat martorului ŞUCHER CRISTIAN-MARIAN, prieten al inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN, care nu o cunoştea pe SPĂTARU ELENA şi care nu îşi mai aduce aminte de conţinutul acelei convorbiri şi de cele două telefoane date acasă la CÎŢĂ FLORICA, atunci când ŢIGĂNILĂ IULIAN s-a recomandat ca POPESCU GHEORGHE şi a ameninţat-o pe aceasta.
Nu s-a putut stabili în ce împrejurări au fost date, în ziua de 9.03.1999, la orele 21,00, două telefoane, din apartamentul victimei la postul din apartamentul martorului NEAGOE FLORIN-DORIN. Acesta nu îi cunoaşte pe SPĂTARU ELENA, ŢIGĂNILĂ IULIAN sau BARBU ION.
Deşi intenţia iniţială a inculpaţilor a fost de a vinde apartamentul ELENEI SPĂTARU, pentru că nu au găsit contractul prin care aceasta dobândise proprietatea asupra imobilului, s-au mărginit la a-l oferi spre închiriere. Aşa cum am mai arătat, inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN a mai vândut o garsonieră care nu îi aparţinea, infracţiune pentru care a fost condamnat definitiv.
Rezultă astfel că uciderea ELENEI SPĂTARU a fost premeditată, iar scopul, acela de a-i vinde apartamentul, chiar dacă pentru aceasta inculpaţii ar fi avut nevoie de o complice.
Punerea în vânzare a apartamentului sau oferirea spre închiriere cu plata anticipată, la doar două zile de la data uciderii ELENEI SPĂTARU, fac cu prisosinţă dovada intenţiei de a o ucide cu premeditare şi din interes material, pe de o parte, iar pe de altă parte, confirmă modul de operare al inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN.
Revenind la telefoanele date după data de 9.03.1999 din apartamentul victimei, un singur telefon nu s-a putut stabili în ce scop şi de cine a fost dat. Este vorba de telefonul din 18.03.1999, cu numărul 092.882.517, telefon care era folosit de martorul DOBRE SERGIU-GABRIEL, şef de unitate la restaurantul „Piaţa Italia” din Piteşti, acolo unde SPĂTARU ELENA lucrase anterior datei de 9.03.1999. Acest număr de telefon se afla notat în agenda telefonică a victimei pe care o ţinea în apartament. A fost vorba de o nouă acţiune a inculpaţilor care urmăreau crearea aparenţei că SPĂTARU ELENA este în viaţă.
Speriaţi de acţiunile FLORICĂI CÎŢĂ, inculpaţii au întrerupt, după data de 12.03.1999, acţiunile dedicate închirierii apartamentului ELENEI SPĂTARU.
Reluând ideea creării aparenţei că SPĂTARU ELENA este în viaţă, aceasta era o practică a inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN, care prin simularea frauduloasă a faptului că anumite persoane sunt în viaţă, nu urmărea decât să evite cercetările care s-ar fi declanşat în urma sesizării organelor de urmărire penală, de către prietenii sau rudele celor dispăruţi, îngrijoraţi de lipsa lor. Această preocupare frauduloasă a inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN este un alt argument în sprijinul concluziei că SPĂTARU ELENA a fost ucisă şi că uciderea ei a fost premeditată.
În acest sens, martorul DUMINICĂ CONSTANTIN a declarat că la câteva luni după ce inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN i-a spus că a minţit-o pe SPĂTARU ELENA că este patron şi că o va angaja, l-a întrebat pe acesta în ce relaţii mai este cu SPĂTARU ELENA. ŢIGĂNILĂ IULIAN i-a răspuns că nu o mai văzuse şi l-a rugat pe martor să scrie un bilet către SPĂTARU ELENA, motivând că el nu ştie să scrie, pe care i l-a dictat şi care începea cu „Draga mea”, prin care îşi cerea scuze că nu mai trecuse pe la ea. În realitate, ŢIGĂNILĂ IULIAN ştia să scrie, iar scopul lui a fost cel arătat mai sus.
La fel a procedat ŢIGĂNILĂ IULIAN şi în cazul lui OPREA ION. Tot martorul DUMINICĂ CONSTANTIN declară că în aceeaşi perioadă inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN l-a rugat să scrie o scrisoare, pe care i-a dictat-o, care începea cu „Dragă mamă şi tată”, datată în mod nereal 27.10.1998, prin care semnatarul – ION – îşi anunţa părinţii că este plecat în Grecia. Aceasta a fost semnată de martorul DUMINICĂ CONSTANTIN şi a fost trimisă de inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN părinţilor lui OPREA ION, cel dispărut, căruia inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN i-a vândut garsoniera, atribuindu-şi în mod fals identitatea lui. Alte două scrisori, cu un conţinut asemănător, au fost redactate de martorul ISBĂŞESCU MARINEL, în aceleaşi condiţii, şi au fost trimise de inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN lui BARBU ŞTEFAN, vecin al rudelor lui OPREA ION.
Acestea nu sunt însă singurele înscrisuri pe care martorii DUMINICĂ CONSTANTIN şi ISBĂŞESCU MARINEL le-au executat la dictarea inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN. ŢIGĂNILĂ IULIAN i-a mai dictat martorului DUMINICĂ CONSTANTIN un înscris prin care ALBU CORNEL îi vindea lui autoturismul ARO cu numărul de înmatriculare AG -02- PNK, la data nereală de 22.08.1998, contra sumei de 5.000.000 lei, în prezenţa martorului POPESCU GHEORGHE. Martorul DUMINICĂ CONSTANTIN a semnat la poziţia vânzător şi martor, iar inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN la poziţia cumpărător. Inculpatul a procedat astfel pentru a putea susţine, la nevoie, că a cumpărat autoturismul ARO de la ALBU CORNEL. Acest autoturism era folosit de inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN, în acea perioadă, ca pasager, permisul lui de conducere fiind anulat ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de ucidere din culpă. Autoturismul era condus de concubina inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN, martora VLAD EVANGHELIŢA, sau de inculpatul BARBU ION – a se vedea declaraţiile martorilor CIUCU TUDOR şi VLAD EVANGHELIŢA. Acesta a fost vândut de ŢIGĂNILĂ IULIAN, la 23.01.1999 lui COSTACHE RADU, cu suma de 6,5 milioane lei. Aşa cum am arătat şi ALBU CORNEL este dispărut din perioada 10-15.09.1998.
Ultimul bilet scris de martorul DUMINICĂ CONSTANTIN la dictarea inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN a fost către BUCOVEANU JANEA, bineînţeles şi acesta fiind dispărut de la 8.12.1998. Alte două bilete au fost scrise de martorul ISBĂŞESCU MARINEL, prin toate acestea inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN încercând să creeze aparenţa că BUCOVEANU JANEA este în viaţă.
Aceste înscrisuri, predate de martorii audiaţi în cauzele privind dispariţiile lui OPREA ION, ALBU CORNEL şi BUCOVEANU JANEA, au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, care a confirmat cele de mai sus (vol.II f.120-134).
Depesarea cadavrului şi ascunderea fragmentelor în conductele staţiei de pompare, sunt alte dovezi care susţin concluzia că SPĂTARU ELENA a fost ucisă premeditat.
Faptul uciderii unei persoane poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, nefiind obligatoriu ca această dovadă să se facă exclusiv pe calea unei constatări medico-legale.
În cazul de faţă, chiar dacă din constatarea medico-legală de autopsie şi din expertiza antropologică nu rezultă că SPĂTARU ELENA a fost ucisă, acest fapt este dovedit prin alte probe şi anume prin acelea din care rezultă pregătirile inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN pentru justificarea absenţei de la domiciliu a ELENEI SPĂTARU, demersurile făcute imediat după data de 9.03.1999 pentru vânzarea sau închirierea apartamentului ei, preocuparea inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN, după data de 9.03.1999, de a crea aparenţa că SPĂTARU ELENA se află în viaţă, la care se adaugă depesarea şi ascunderea fragmentelor de cadavru.
Pe de altă parte, împrejurarea că din cele două acte medico-legale nu rezultă distinct leziunile tanatogeneratoare şi mecanismul activ al producerii lor şi implicit uciderea ELENEI SPĂTARU, nu înseamnă că moartea ei nu a fost violentă. Actele medico-legale oferă chiar şi aşa, în condiţiile găsirii numai a unor fragmente de cadavru aflate într-o stare avansată de putrefacţie, suficiente elemente medico-legale pentru a afirma că forma juridică a morţii ELENEI SPĂTARU este cea a omuciderii.
În acest sens, precizăm că au existat cauze în care s-a dovedit vinovăţia unei persoane sub aspectul infracţiunii de omor, deşi cadavrul persoanei ucise nu a fost găsit. A se vedea în acest sens, sentinţa penală nr. 169, din 24.06.2002, a Tribunalului Alba (vol. II f.147-151).
Cu privire la data morţii, determinarea ei nu poate fi făcută cu precizie. Aceasta s-a plasat în intervalul de timp cuprins între după amiaza zilei de 9.03.1999, atunci când SPĂTARU ELENA a plecat de acasă pentru a se angaja şi data de 11.03.1999, de la care au început demersurile pentru vânzarea sau închirierea apartamentului victimei.
Nici locul săvârşirii faptei nu a putut fi stabilit. În orice caz, acesta nu a fost locuinţa victimei, întrucât atunci când a făcut curat în apartamentul ELENEI SPĂTARU, CÎŢĂ FLORICA nu a găsit nici o urmă din care ar putea rezulta acest lucru.
Relativ la locul găsirii cadavrului ELENEI SPĂTARU, arătăm că inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN a fost văzut de martorul SIMA GHEORGHE, pe care l-a întrebat dacă nu are de vânzare fier vechi, la o distanţă de aproximativ 3-4 km de staţia de pompare, în comuna Schitu din judeţul Olt. Precizăm că din staţia de pompare de pe raza comunei Brebeni, cei care se ocupau de comercializarea frauduloasă a fierului vechi, obişnuiau să taie diferite bucăţi de metal, pe care apoi le valorificau. De altfel, aşa a fost posibilă descoperirea fragmentelor de cadavru ale ELENEI SPĂTARU şi anume, prin tăierea, de la o distanţă de 25 de cm de sol, a conductei în care fusese aruncată, conductă care iniţial avea un traseu ascendent, după care, la un moment dat, se curba.
În ceea ce priveşte participarea inculpatului BARBU ION la uciderea părţii vătămate SPĂTARU ELENA, aceasta rezultă din declaraţiile martorilor GÎTLAN ANICA şi GÎTLAN NICOLAE.
Astfel, martora GÎTLAN ANICA a declarat că în luna februarie 1999, la rugămintea ELENEI SPĂTARU, a dormit mai multe nopţi la aceasta în casă. În cursul uneia dintre nopţi, cele două au fost trezite din somn de zgomotele provocate de un bărbat care încerca să intre cu forţa în apartamentul ELENEI SPĂTARU. Martora mai declară că pentru a-l speria pe cel care încerca să intre în apartamentul ELENEI SPĂTARU, care în acea împrejurare afirma că îi este frică să nu fie omorâtă de respectivul bărbat, a ţipat „prin uşă” şi a ameninţat că va lua toporul. În final, martora arată că după acestea a deschis uşa de la intrarea în apartament şi a observat pe hol un bărbat cu un defect la un ochi, care la vederea ei a plecat. GÎTLAN ANICA l-a recunoscut din grup pe inculpatul BARBU ION şi a declarat, inclusiv cu ocazia confruntării, că acesta este cel care a încercat să intre cu forţa în apartamentul ELENEI SPĂTARU.
Inculpatul BARBU ION a fost văzut din nou de martora GÎTLAN ANICA, dar şi de soţul ei, martorul GÎTLAN NICOLAE, în luna iunie 1999, într-o după amiaza, în timp ce încerca să intre în apartamentul ELENEI SPĂTARU, însoţit de o femeie. Martorul GÎTLAN NICOLAE a observat şi a recunoscut brelocul pe care erau prinse cheile cu care inculpatul BARBU ION încerca să deschidă uşa de la apartamentul ELENEI SPĂTARU, ceea ce oricum nu ar fi putut face întrucât CÎŢĂ FLORICA schimbase yala. Acest breloc fusese dat de martor părţii vătămate SPĂTARU ELENA şi de aceea martorul l-a recunoscut. GÎTLAN ANICA l-a întrebat pe inculpatul BARBU ION ce caută acolo, acesta minţind că este o rudă a ELENEI SPĂTARU de la Mozăceni. Martora i-a replicat că SPĂTARU ELENA nu are rude la Mozăceni, discuţie după care BARBU ION şi femeia care îl însoţea au părăsit blocul.
Prezenţa inculpatului BARBU ION şi a femeii a fost semnalată soţilor GÎTLAN de către un vecin, martorul PASĂRE NICOLAE. Acesta din urmă nu a observat semnalmentele celor doi, astfel încât să-i poată recunoaşte.
Ca şi martora GÎTLAN ANICA, martorul GÎTLAN NICOLAE, l-a recunoscut din grup pe inculpatul BARBU ION, dar spre deosebire de aceasta, nu a acceptat să fie confruntat, temându-se că afecţiunile medicale de care suferă să nu fie amplificate de emoţie.
Subliniem că înainte de a-l recunoaşte pe inculpatul BARBU ION din planşe foto şi din grup, martora GÎTLAN ANICA a declarat că individul despre care a făcut vorbire avea un defect la unul dintre ochi, iar martorul GÎTLAN NICOLAE a indicat şi ochiul la care respectivul avea defect şi anume ochiul drept. Acest semn i-a rămas inculpatului BARBU ION după data de 12.10.1998, atunci când a suferit un traumatism cranio-facial ca urmare a unei lovituri primite de la un cal, cu copita.
La sfârşitul anului 1998 şi începutul lui 1999, relaţiile dintre cei doi inculpaţi erau foarte bune, aceştia prezentându-se reciproc ca veri – a se vedea în acest sens declaraţiile martorilor SOARE MARINELA, SOARE GABRIELA-MARIA, DIACONESCU MARIA, DIACONESCU CONSTANTIN, VLAD EVANGHELIŢA, STĂNICĂ IOANA, BERCESCU MARIUS CĂTĂLIN, ISBĂŞESCU MARINEL şi DUMINICĂ CONSTANTIN, acesta din urmă afirmând că singurul bărbat pe care l-a văzut în compania lui ŢIGĂNILĂ IULIAN a fost BARBU ION.
Rezultă astfel că uciderea ELENEI SPĂTARU a fost comisă de către inculpaţii ŢIGĂNILĂ IULIAN şi BARBU ION. Fiecare dintre aceştia au luat un rând de chei de la apartamentul părţii vătămate, martora CÎŢĂ FLORICA recunoscând brelocul aflat asupra lui ŢIGĂNILĂ IULIAN iar martorul GÎTLAN NICOLAE pe cel aflat asupra inculpatului BARBU ION.
Deoarece întreg planul inculpaţilor cuprindea uciderea ELENEI SPĂTARU şi ascunderea cadavrului ei, rezultă şi că depesarea cadavrului acesteia a fost făcut de ambii inculpaţi.
Nu s-a putut stabili identitatea femeii care l-a însoţit pe inculpatul BARBU ION atunci când acesta a fost surprins de martorii GÎTLAN NICOLAE şi GÎTLAN ANICA în timp ce încerca să intre în apartamentul ELENEI SPĂTARU.
Prezentându-li-se o planşă foto, cei doi martori au indicat-o pe STĂNICĂ IOANA, fosta soţie a inculpatului BARBU ION.
Atunci când STĂNICĂ IOANA le-a fost prezentată din grup, cei doi martori au declarat că în grup, cu certitudine, nu se află femeia care l-a însoţit pe BARBU ION. Aducându-li-se la cunoştinţă că din grup a făcut parte şi persoana recunoscută din planşa foto, cei doi martori au arătat că STĂNICĂ IOANA nu este cea care l-a însoţit pe BARBU ION şi că recunoaşterea din planşa foto a fost influenţată de diferenţele existente între o fotografie şi persoana ca atare. Între cele două acte nu există nici o contradicţie, întrucât cele susţinute de martori cu privire la diferenţele dintre o fotografie şi persoana respectivă sunt reale, iar în ceea ce priveşte o recunoaştere, primează recunoaşterea făcută din grup.
Inculpaţii ŢIGĂNILĂ IULIAN şi BARBU ION au fost examinaţi pentru a se stabili dacă la întrebările relevante cauzei, răspunsurile lor prezintă note specifice comportamentului simulat.
Pentru inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN întrebările relevante cauzei au fost : Ai cunoscut-o pe SPĂTARU ELENA? Răspuns – Nu; Ştii sigur cine a omorât-o pe SPĂTARU ELENA? Răspuns – Nu; Ai fost de faţă când a fost aruncată în conductă ? Răspuns – Nu, iar pentru inculpatul BARBU ION : Eşti implicat cu ceva în omorârea lui NUŢI? Răspuns – Nu; Ai văzut când cadavrul lui NUŢI a fost băgat în conductă? Răspuns – Nu; În iunie 1999 ai fost acasă la NUŢI cu cheile apartamentului ? Răspuns – Nu.
Testul efectuat a constatat că răspunsurile inculpaţilor la întrebările de mai sus au evidenţiat modificări psihofiziologice semnificativ – caracteristice reactivităţii emoţionale (tensiunea arterială, puls, creşteri de amplitudine şi durată ale curbei bioelectrice GSR) care au condus la concluzia detecţiei comportamentului simulat al acestora.
Chiar dacă nu constituie o probă în sensul Codului de procedură penală, aceste teste sunt indicii temeinice care sprijină probele ce dovedesc vinovăţia celor doi inculpaţi sub aspectul infracţiunilor de omor calificat şi profanare de morminte.
Încadrarea juridică
Faptele inculpaţilor ŢIGĂNILĂ IULIAN şi BARBU ION, de a o ucide pe SPĂTARU ELENA în baza unui plan îndelung gândit şi minuţios realizat, în scopul vânzării apartamentului acesteia, urmate de depesarea cadavrului ei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat şi profanare de morminte, prevăzute de art. 174-175 lit. a şi b Cod penal şi art. 319 Cod penal.
Alte date
Inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN s-a aflat pe parcursul urmăririi penale în executarea unei pedepse de 20 de ani de închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal şi art. 211 alin. 2 lit. f Cod penal.
Inculpatul ŢIGĂNILĂ IULIAN este recidivist. Astfel, acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal şi la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 38 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, prin sentinţa penală nr. 3200/30.11.1994, definitivă prin decizia nr. 121/16.02.1995 a Tribunalului Argeş. ŢIGĂNILĂ IULIAN urma să execute 3 ani închisoare în condiţiile art.867 din Codul penal. Potrivit relaţiilor comunicate de SC AGROTRANSPORT ARGEŞ SA (vol.II, f.140), ŢIGĂNILĂ IULIAN s-a prezentat la locul de muncă în perioada 1.04.1995 – 23.06.1997, rămânând neexecutate un număr de 285 de zile. Rezultă că ŢIGĂNILĂ IULIAN a executat pedeapsa de 1 an şi 6 luni care constituie primul termen al recidivei.
La 14.04.2005 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de ŢIGĂNILĂ IULIAN, sub aspectul infracţiunilor prev.de art. 174-175 lit. a şi b Cod penal şi art. 319 Cod penal.
Materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpatului ŢIGĂNILĂ IULIAN, asistat de apărător din oficiu, la 22.04.2005.
Inculpatul BARBU ION a fost cercetat în stare de arest preventiv.
La 16.10.2003, a fost emis mandat de arestare preventivă provizorie, pe o durată de 3 zile, împotriva inculpatului BARBU ION şi s-a dispus darea lui în urmărire internaţională, întrucât la data de 2.08.2002 părăsise ţara.
La aceeaşi dată, s-a pus în mişcare acţiunea penală sub aspectul infracţiunii de omor calificat prev.de art. 174-175 lit. b Cod penal.
La 14.04.2005, a fost extinsă acţiunea penală şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de BARBU ION, din infracţiunea de omor calificat, în infracţiunile de omor calificat şi profanare de morminte, prev. de art. 174-176 lit. a şi b Cod penal şi art. 319 Cod penal.
La 14.04.2004, autorităţile judiciare italiene au comunicat depistarea inculpatului BARBU ION pe teritoriul Italiei.
La 19.04.2004, Tribunalul Argeş a emis împotriva lui BARBU ION un mandat de arestare preventivă pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Inculpatul BARBU ION a fost extrădat de autorităţile judiciare italiene, mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul Argeş fiind pus în executare la 30.12.2004.
Instanţa urmează a face aplicarea art. 88 Cod penal începând cu data de 17.04.2004.
Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv de Tribunalul Argeş, aceasta expirând la 7.05.2005.
Întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului BARBU ION, solicităm, în temeiul art. 155 şi urm. Cod procedură penală, menţinerea stării de arest preventiv.
Faţă de inculpatul BARBU ION a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică. Aceasta a concluzionat că BARBU ION nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, precum şi că are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpatului BARBU ION, asistat de apărătorii aleşi, la 22.04.2005.
În temeiul dispoziţiilor art. 38 Cod procedură penală, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor de către Direcţia de Investigaţii Criminale, Serviciul Omucideri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în cauzele privind dispariţiile lui ALBU CORNEL, OPREA ION şi BUCOVEANU JANEA, ale căror cadavre nu au fost descoperite.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 262 pct. 1 lit. b Cod procedură penală şi art. 38 Cod procedură penală, se va dispune :
1. Trimiterea în judecată a inculpaţilor :
ŢIGĂNILĂ IULIAN, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de :
– art. 174 – 175 lit. a şi b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
– art. 319 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
– cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
BARBU ION, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de :
– art. 174 – 175 lit. a şi b Cod penal;
– art. 319 Cod penal;
– cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
2. Disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor de către Direcţia de Investigaţii Criminale, Serviciul Omucideri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în cauzele privind dispariţiile lui ALBU CORNEL, OPREA ION şi BUCOVEANU JANEA.
Conform dispoziţiilor art. 264 Cod procedură penală, dosarul se trimite Tribunalului Argeş, spre competentă soluţionare.
Se stabilesc cheltuieli judiciare în sumă de 50.000.000 lei, în sarcina inculpaţilor.
BIROUL PENTRU RELAŢII CU PRESA