Democraţia dăunează grav aparenţelor. Demonstraţia a fost făcută pe 22 iulie, anul de graţie 2010, cînd slugile lui Băsescu au arătat lumii întregi că stăpânul lor este în agonie. Slugile poartă, în acest caz, numele Institutul pentru Politici Publice, iar motivul pentru care şeful statului a fost înfăţişat publicului cu scutecele murdărite şi neschimbate de cine ştie cînd este unul singur: tatăl trebuie sacrificat – atenţie, doar în aparenţă! -, de dragul celui mai mic dintre copii. Copil făcut la bătrîneţe şi botezat UNPR.
De la capăt. În timpul primului său mandat Băsescu a înfiinţat propriul institut de sondaje, adică Institutul pentru Politici Publice (IPP). Cu numai două luni înainte ca PSD să iniţieze o nouă moţiune de cenzură şi pe un fond de relativă acalmie socio-politică, IPP aruncă “bomba” la ceas de seară: 65% dintre români ar vota pentru demiterea lui Băsescu. PDL a ajuns la 12%.
Credibilitate? Totală. Doar este vorba despre date oficiale furnizate chiar de institutul de casă al Preşedintelui. Dovada credibilităţii? Toţi reprezentanţii mass media s-au grabit să titreze informaţiile pe prima pagină, cu litere de-o şchioapă. Nimeni nu pare să fi văzut că marele sondaj a durat doar o săptămînă (9 – 16 iulie), că la întrebări au răspuns 1040 de persoane (din cel puţin 18 milioane de români) şi are o eroare tolerată de +/- 3%.
Buba e că jurnaliştii şi aşa – zişii analişti politici au fost loviţi de orbul găinii. În mod cu totul “inexplicabil” nici unul nu a văzut că cea mai nouă formaţiune politică – UNPR -, ar obţine 7% din sufragiile românilor în caz că s-ar organiza acum alegeri.
Cui i-ar trece prin cap să voteze un partid format din dezertori şi fripturişti politici, un partid condus de indivizi mai mult decît controversaţi, dar care ştiu să-şi facă spinarea armonică de cite ori o cere viitorul şef de partid, adică cel care a şi avut ideea înfiinţării lui, adică Traian Băsescu, adică acel Băsescu ce e gata oricînd, în vorbe, să renunţe la viaţa politică?
Dovada că vorbele vremelnicului locatar de la Cotroceni sînt doar abureală vine tocmai din înfiinţarea UNPR. Care, în mintea lui perversă, i-ar mai crea o şansă. Pentru că, alături de PDL, categoric nu mai are nici una. Nu numai că s-au ridicat destui portocalii care vor o halcă tot mai mare de ciolan, dar Băsescu a terfelit PDL-ul pînă la limita extremă. Şi aici IPP ar putea să spună adevărul: lumea s-a săturat de acest partid.
În schimb, UNPR înseamnă “suflu proaspăt”, deci şanse să prindă la cei mulţi, dar proşti. Totul e să ai grijă să-i faci imagine în timp util. Adică înainte de sesiunea parlamentară din toamnă, cînd PSD urmează să depună o nouă moţiune de cenzură împotriva actualului guvern şi a partidului conducător. Iar riscul ca de această dată moţiunea să treacă este major. Lucru ştiut inclusiv de către dezertorii fripturişti din UNPR. Iar cînd ştii asta, gîndul de a “reveni la matcă” poate să te bîntuie serios…
Ce ar însemna adoptarea moţiunii? Posibila dezintegrare a UNPR. Şi Traian Băsescu nu-şi permite un astfel de lux.