Prieten de 2000 de ani/NERO
de Nicolae Cristache pe 14 noiembrie 2024 68
Încheiasem forma primară a romanului „Tusi”. Eram în pauza care precede lucrul la forma finală. Și, într-o dimineață, m-am trezit cu numele Laura Luna în cap. O doamnă pe care o văzusem o singură dată în viață. Nu o visasem. Știam de existența ei, dar nu o visasem. Era pur și simplu în gândul meu. […]
12 rânduri/În sfârșit, am aflat
de Nicolae Cristache pe 27 iulie 2023 193
În noaptea Învierii/După COVID, religia
de Nicolae Cristache pe 23 aprilie 2022 292
De fapt, nu vin cu o noutate, ci continui ce-am început ieri: îmi îndrept gândurile și vorbele „Către Patriarhie și toți credincioșii țării”. Așadar… N-a fost o impresie. A fost luarea la cunoștință a unei realități tragice. După harnașamentul numit COVID, pentru a-și asigura puterea cît mai multă vreme, partidele aflate în frunte, aveau nevoie […]
Dați-mi un Om și salvez planeta/apropo de Siria
de Nicolae Cristache pe 14 aprilie 2018 1364
Am aflat recent despre intervenția radiofonică a unuia Leonida Belgher, vicepreședinte ale PMP Gorj. Acesta ar fi zis că pensionarii ar trebui uciși, ca ființe netrebuitoare lumii noastre, niște milogi! Primul gând care mi-a trecut prin cap n-a fost să-l omor. Dimpotrivă. Scăpat din sipetul cu idei al familiei băsiste, gândul mă provoca la o […]
Bestii cu chip uman
de pe 2 aprilie 2018 1408
Tragedia numită stat de drept (partea a doua și ultima)
de Nicolae Cristache pe 16 martie 2018 1346
Vorbeam în prima parte despre scenariul pe care trebuia să-l urmeze România pentru a urca treptele spre „societatea deschisă” fără a fi obligată să parcurgă natural întreg procesul de înnoire. Europa n-avea timp să aștepte. Pe scurt, scenariul a fost numit MCV. În traducere liberă, curs scurt de civilitate. Mecanismul de Cooperare și Verificare. Societatea […]
Tragedia numită stat de drept
de Nicolae Cristache pe 15 martie 2018 1330
Câteodată, respectiv, de cele mai multe ori, după ce mi-am așezat gândurile într-un țintar al meu, aproape imediat încep îndoielile. Trăiesc sentimentul că mi-a scăpat ceva, că undeva încheieturile logicii scârțâie. De cele mai multe ori, reduc, simplific, până rămâne un desen ușor de descifrat. Desigur, pentru cineva care-și dă silința s-o facă. În ultima […]
URA!… Poza!/ lumea întoarsă pe dos
de Nicolae Cristache pe 15 martie 2018 1356
„Dezvăluiri ce vor schimba cursul istoriei”: reclama Antenei3. Și Ion Cristoiu, ca la biblioteca Academiei, aplecat peste hârțoage. În nota lui obișnuită, de Moș Ion Roată. Cată să scoată cuiul din oiște: să demonstreze ce nu poate fi dovedit: că Sebastian Ghiță este ofițer acoperit. Vizavi, chiar Sebastian Ghiță. Fercheș, ca la fotograf. Pentru el, […]
Un băiat și o fată horind…
de Nicolae Cristache pe 14 martie 2018 1489
Doi prieteni, două prietene, în patria mea de cuget: arhitecta Andreea Hasnaș, trecută în neființă în urmă cu două luni și Tussy Marx, sinucisă acum două veacuri. Topindu-mă în ele, de fiecare dată eram, în sfârșit, eu însumi. Și liber. Ieri dimineață, scriind, iată, întâia oară despre prietenie ca sentiment ce măsoară tăria umană, îl regăsisem, […]
Gest tandru al farseurului Dragnea
de Nicolae Cristache pe 13 martie 2018 1611
Scriam deunăzi că, pentru mine, a fi intelectual de stânga înseamnă a iubi libertatea ca un polonez, ca pe ochii din cap adică. Și chiar mai mult de atât. Uitasem să spun, și adaug acum, că, tot pentru mine, expresia materială a libertății este prietenia. Ea, camaraderia, este piedestalul pe care se ridică natural conștiința […]