Cu zel asiatic, s-a făcut îndrăgit în țara adoptivă prin destoinicie și loialitate. Dar iată, norii negri ai planetei se abat și asupra țării în care suise deja multe trepte ale gloriei. A învățat din istorii ancestrale că-n fața răului te închizi ca un arici. Crește numărul de tâlhari, închizi cetatea în fața acestora. Cu riscul de a muri de foame, dar rămânând neînvins, erou. Scapă un cioban oile, îl arzi cu o amendă de 20.000 de RON. Să se învețe minte și el, și cei care-l știu. Îi sar în ajutor doi corifei ai lucrului bine făcut: premierul și starostele absolut. Loialitatea îl obligă să le fie recunoscător. Găsește unul ca el, răspopitul trecut în tabăra artiștilor (M.G.), fie ei și bufoni, la Antena 3. Prinși amândoi în jocul național al urii căreia îi pot pica victime aliații lor de suflet, pun în scenă o piesă cu accente de grandios profesionalism. Și zic: „Am început într-un fel, musai să continuăm la fel. Vom vedea la sfârșit dacă am nimerit-o ori ba. Ce s-ar întâmpla dacă în război, la mijlocul lui, ne-am apuca să renunțăm la ce a fost ca să începem altceva? Să renunțăm adică la tactica deja pusă în lucru, la armele care, bune ori, rele, au dat rezultate, la ostașii din linia întâi…?” Un tablou apocaliptic, ca să nu zicem, idiot.
Dragul, bunul, săracul Arafat. Dragul, bunul, săracul bufon. Flăcăi mândri și frumoși, dar în afara Bisericii, n-au aflat că în a doua parte a războiului au murit mai mulți dintre cei rămași închiși în cetate decât ostași pe front, prin temeri, zădărnicie, deznădejde, suferințe ale sufletului. Cei care duc în cârcă spiritul neamului. Războiul va fi pierdut. Nația nu va fi învingătoare. Nu va mai fi deloc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.