L-am visat pe țarul de azi al Rusiei. Îmbrăcat în straie simple de mujic. În traistă, ducea o plângere. Clădirea în care se afla avea pe frontispiciu numele unei instituții mondiale. Și ea în căutare, de aproape un veac, a rostului său în lume. Nu-l găsise încă în ciuda numelui său pompos: ONU. Mujicul rus se căznea să-i găsească unul. La cataramă cu uzinele de armament americane, au dibuit, și nu lesnicios, tărâmul Ucrainei. Germania a anunțat degrabă că ea se pregătește de un nou război mondial împotriva Rusiei. Și aplauze, și voie bună cum n-au mai fost. Iohannis al nostru și-a pregătit epoleții. Ziarele românești și-au amintit de tezaurul rămas la ruși. Nemții, la rândul lor, n-au uitat Stalingradul. Și tot așa…
Europa e din nou, la cap, cu muzică de fanfară, și dansuri, și proiecte de vis…
