Sigur, sămânța de grâu nu știe că va fi pâine. Firesc, la fel este și omul. Nu știe ce are de făcut cu sămânța lui. Și nu știe nimeni din jurul său. Un om poate fi rod al matematicii, al seminței matematicii, și la patru ani. Doar în fața unui pian Mozart a simțit sămânța.
Ion Iliescu n-a cunoascut-o pe a sa. N-a adus nimic țării. Nici cei din jurul său, cum spuneam mai sus. În locul lui Iohannis, Tăriceanu s-ar fi înconjurat de averi. Iohannis, în ciuda orgoliului său, a ales spațiul, întinderea planetei. La câtă minte are, n-ar fi de mirare să nu fi măsurat în acest fel înălțimea de la Cotroceni. Să se fi amestecat sămânța? Și el să fie ridicat într-un fotoliu și mai înalt într-o seară când semănătorii planetei ședeau la taifas?
Vom vedea curând. Dacă va fi astfel, onoare României! Și, ca întotdeauna, onoarea țării amestecate într-o întâmplare nu este a țării. În cazul Macedoniei lui Alexandru cel Mare, onoarea aparține ISTORIEI. Să fie la fel în cazul României?
