Cornel Nistorescu, mereu cu liberali și social-democrați în cătarea praștiei. Aceștia, zice domnia sa, se înghesuie la postul de Președinte pentru îmbogățire.
Firesc, zic și eu. Capitalismul nu poate viețui fără bogați. Săracii există de la Dumnezeu. Un sărac nici n-ar avea banii necesari pentru a candida. Alegerile sunt bâlciuri pentru naivi.
Hazul începe în campania electorală. Sunt chemați la vot cei care n-au niciun candidat. Vin să privească produsele bâlciului.
Și încă o chestie caraghioasă: n-am auzit vreodată ca artiștii, adică aceia de pe scenă, măștile, să promită și altceva decât scamatorii.
Bine, n-am auzit eu, dar cine-oi fi eu? Pe cine am în cătarea praștiei mele? Proverbul zice: Trage! O cioară tot țipă! Place mult la copii și celorlalți ca ei.
P.S. Pentru a evita confuziile: Cornel nu are în vedere sistemul – sistemul este fabrică de măști, ci măștile. Merge piața? Merge!
