În vremurile tinereții citeam cu nesaț cărțile lui Hemingway. Cu nesaț și fericit să mă regăsesc în medicii care, într-o lume împărțită între comuniști și fasciști, dregeau oameni fără a-i întreba din ce tabără fac parte. Era ceva nou pentru mine. De la Hemingway încoace am încetat să fiu partizan, am căutat mereu să fiu om.
Zilele trecute am trecut prin talcioc. Fără un scop anume, am întrebat un ins, talciochist, dacă s-ar simți lezat să-i zic doctor. Dimpotrivă, mi-a răspuns. Doar așa îndrăznesc acum să-i zic doctorului Matei Alexandru medic de talcioc, care lucrează atât la Spitalul Municipal Câmpina, cât și la o clinică privată. Cu ani în urmă, nu mai iubea medicina. Se înamorase de politica lui Traian Băsescu. A candidat pentru Senat. N-a fost ales. Astăzi nu mai știu în ce grup politic funcționează. L-am vizitat și fiindcă l-am întrebat cu dureri în fund, după ce am plătit ca să am dreptul să întreb, când să vin pentru operație, fiindcă fundul nepolitic nu-mi dă pace, domnia sa mi-a zis: să așteptăm alte vremuri.
Așa că, după Hemingway, medicul de talcioc poate râde și zice: unii proști iubesc oamenii, eu iubesc banii. Aștept să se schimbe vremurile. A fost răspunsul său: „Așteptați să vină alte vremuri!”
