Mare parte din viața noastră s-a  scurs aiurea. Globul pâmântesc, doar el, se învârte cum a făcut-o mereu. Ne despart, iată, vreo 30 de ani. Amândoi, privim moartea dinaintea noastră, numai că mare parte din ea este în spatele nostru. Nimic nu ne aparține. Ți-am fost șef și mi-ai fost șef. Tu îl detestai pe Ion Iliescu. Eu îl îmbrățișam în naivitatea lui. El gândea atunci cum gândește și astăzi. A rămas același cărturar. Astăzi, tu ești El, cel de-acum 30 de ani. Îl admiri, după ce l-ai înjurat toată tinerețea ta. Când ești în rostul tău adevărat, atunci sau acum?

Oamenii sunt atât de nesăbuiți încât nu trăiesc suind pe culmile de deasupra lor. Coboară, convinși că urcă. Planeta noastră duce în spate un haos risipitor. Pe fundul sacului nu rămâne ce-i mai puțin, ci și ce este mai rău.

Încep să te iubesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.