Zice despre un candidat la alegerile care vin:
„Piedone este gata de orice enormitate, de orice bâlbă cu juma de neuron, de orice compromis, ca să-și mărescă odraslele. N-are școală, n-are cultură, n-are obraz. Are doar o disperare de părinte care vrea să-și vadă copiii aranjați. Ca mahalagiul”.
În depozitele în care suntem nemuritori, doritorul de noroc, Piedone, nu are nicio vină alta decât cele pe care le avem toți.
Montaigne îl aude, după aproape șase sute de ani, și nu se miră. Mișcările nevrute ale obrazului nostru mărturisesc gânduri care, pe editoralist, ca și pe mulți alțll care se tot înmulțesc, îi gâdilă la geniu. Doamne, ce mulți suntem! Suntem pavoazați, suntem o lume de editorialiști! Vedem în noi un lucru plăcut. Strecoară în noi pe nebănuite freamătul unei înflăcărări din cartierul săracilor cu duhul.
