Editorialistul zice: Pensionarea profesorului Iohannis a atras atenția mai mult din cauza mărimii pensiei. Nu știu după câți ani de muncă i s-o fi cuvenind ceva. Situația sa de personaj plătit de la buget stârnește o asemenea întemeiată curiozitate.
Viața este plină de mistere și surprize și nimeni nu poate s-o transforme într-o farmacie. Micile avantaje ale funcției nu pot fi delimitate la miligram. Vrând-nevrând, conștient sau nu, Klaus Iohannis a devenit parte a „României ne-educate”!
Ce zicea Tacitus, acum câteva mii de ani?
Nerămânând alți șefi mari în partide, ceilalți dintre nobili, cu cât erau mai grabnici la supunere, cu atât erau mai înălțați în averi și onoruri. Nici provinciile nu priveau rău această stare de lucruri. Nu mai aveau încredere în puterea legilor. Lăcomia magistraților permitea călcarea în picioare a principiilor și a onoarei prin forță, influență politică și, în cele din urmă, prin bani…
