Ce zice o informație găsită zilele trecute în ziare? Că „7 milioane de euro doar ca să amenajezi o casă de 1200 mp??? Nici dacă o construiești de la zero și o îmbraci în foiță de aur, tot nu costă atât! Nesimțirea supremă la puterea o mie…”
Informația asta, astăzi, veselește firile răutăcioase. Nu excesiv de docte însă. Se osteniseră la fel și cei ce, cu secole în urmă, priveau Turnul Eiffel, Palatul Versailles…
Mi-e teamă să spun că eu eu sunt mândru de constructor. Mă bucur că suntem colegi de veac. Dee Domnul ca un curaj asemănător să nu se risipească! Șapte milioane de euro rămân, slavă Domnului!, în țară, în locul unde tot mai puțini investesc astfel.
La Dublin, într-un omnibus, o fetiță citea o carte în germană, pe bancheta de lângă mine. Mi-am arătat cunoștințele nemțești, curtenitor. Și am aflat un adevăr care m-a lăsat cu gura căscată: rădăcini false. În Germania se trăiește mai bine decât în Irlanda. Dar nu va rămâne acolo, deși e ademenită. N-are rădăcini false. Irlandezii cu rădăcini false au fugit în America. De atunci, Irlanda respiră curat. Ea vrea să respire curat.
