Alegerile, odată cu iluzia democrației, poartă cu ele și un fapt real: un popor idiot și hulpav nu poate sui în fruntea sa decât un conducător idiot și hulpav. Căci nu există pe pământ un singur om prost care să nu producă semeție și pofte hulpave. Și, cu atât mai mult, un popor întreg.
Și invers când poporul e matur și educat în suferință.
Un prieten de pagină, pesimist curat și fără prihană, scrie în postarea sa către mine că ne așteaptă „starea de avarie națională”. Adică pe 6 decembrie vom afla că suntem un popor needucat, imatur și prost, adică idiot. Și ca atare n-avem de ales. Va fi rău, orice am face. (Mai ales dacă nu facem nimic, am adăugat eu în răspunsul meu).
Din fericire, însă, învingătorul se arată la urmă. Și de când e lumea lume, la încheierea luptei a învins răbdarea. Să ne antrenăm, dar, răbdarea. Să nu cedăm chemării: „Fii ca ceilalți!” Să ne păstrăm curați și fără prihană, dar optimiști.
Așa să fie!
Citește și Trăi-va cine poate
