Acasa > Editorial > Alegerile – cap de pod

Alegerile – cap de pod

Trei personaje cunoscute: Cristoiu, Ciolacu sau Ciolac, nu-l reținusem exact, și moderatorul de la TVR 1. Nimerisem acolo întâmplător, după mult, foarte mult timp.

Fracțiuni de secundă, pierdusem noțiunea timpului; parcă era ieri. La fel și limbajul. Patriotic, profund, profesionist. Ceva de felul: „Iohannis trebuie…”, „poporul român merită mai multă considerație…”

Am urmărit în continuare discuția, buimac de suprapunerea timpilor. Tovarășii mei de suferință, mai ales jurnaliștii, mă țineau locului ca-ntr-un vis din care știi că este vis, cu imagini deși vechi, totuși la zi, dar nu te poți elibera. Ceva era cu fundul în sus. Iohannis, ca președinte, ca autoritate supremă, trebuie să amâne alegerile! Ca să vezi!… Nu-mi venea să cred. De luni bune nu mai discut cu nimeni politică. Scriu, ceea ce nu înseamnă că sunt și înțeles.

Pentru mine, singuraticul, în România există o singură certitudine: dacă Președintele este sigur pe mecansimul care-i asigură victoria în alegeri, poate să crape poporul, poate dispărea lumea, el nu amână alegerile. Disciplinat ca orice neamț, a fost trimis pentru o treabă, o face pe aceea. Nici n-ar ști să facă și altceva. Köveși măcar era procuror…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.