Deochiul a răvășit totul în Afganistan. De pe dealurile cultivatoare de „stat de drept”, se întorc deochiurile vechi: minciună, minciună, minciună. Totul a fost minciună. Căci viața n-a luat nimic în seamă. A trecut pe lângă promisiunile triumfaliste de parcă era o altă lume. O serie de întâmplări înfățișate în vorbe de basm, pe toate limbile pământului, alternând cu nefericiri trăite doar de afgani, s-au reîntors la punctul de la care s-a plecat. Guvernele nu s-au implicat în Afganistan pentru a apăra drepturile omului, ci din pure interese politice. Când factura costuri-beneficii nu le mai este favorabilă, strigă „Help!” Din palatul din vârful minciunii se strigă „Salvați-i pe cei ce au crezut în vorbele noastre. Mai avem nevoie de ei!”
Și are dreptate Donald Trump. Retragerea americană din Afganistan este una din cele mai mari înfrângeri din istorie. Fostul politician năzdrăvan nu se întreabă cum de a fost posibilă. Răspunsul l-ar nedumiri până la belirea ochilor urduroși. El, răspunsul, ar putea să sune și în felul acesta: „Fiindcă începe sfârșitul”. Viața frântă s-ar fi uitat la el din sicriele năpădite de lauri gălbejiți. Mirosul de prăfuită veșnicie s-a pitit în nările-i deja umflate; nu-l mai simte.
Până la urmă, totul are un sfârșit. Iar sfârșitul are un început.
