Asta ni se permite!

Asta e! Un prieten bun, cel mai drag mie, m-a întrebat recent ce am cu Iohannis. Răspunsul pe care i l-am dat nu are importanță. Un răspuns acolo, unul dintre acele răspunsuri date când ești întrebat pe nepusă masă. Un lucru era neîndoios: prietenul meu mă împingea spre locul unde cel care se înșală recunoaște că a fost nedrept. O vecină, am aflat de la o altă vecină, a zis că dumneaei a votat cu Iohannis fiindcă „are prezență”. Citesc, mirându-mă, desigur, că mulți dintre cei pe care îi cunosc gândesc aidoma. Ne unește un lucru evident. Ei sunt convinși că dreptatea este de partea lor, la fel cum cred și eu despre dreptatea mea. Deci, toți avem dreptate, oricare ar fi aceasta. Mai limpede de atât nu se poate: țara, poporul, până la urmă, au ce merită sau, și mai exact, ce li se permite.