Cioloș – Oedip cel mic

Negustor ambulant de agreabil. De la ce este deja agreabil superiorilor spre și mai agreabil râvnește firea lui. Indiferența pentru adevăr îi este mamă. Urcă piscurile accesibile, cu ochii pe galoane, spre a ispiti lauda celorlalți. Nu se grăbește spre țintă cu mâinile neîncărcate cu daruri frumos ambalate. O „Românie ca dincolo”. Valori de secole îi strălucesc pe solzi. Dar, ghinion! A venit timpul de a face. Iar firea-i fire. Nu-i în stare să creeze noi valori, ci doar să le vândă pe cele vechi. Față-n față cu cântarul ce măsoară deșertăciunea, are de ales: să treacă în opoziție și să clădească în mod riguros un sistem durabil pentru un veac, ori să vândă mărgica babei, din povestea lui Creangă, în fruntea unei armate corupte, frivole, vânătoare, ca și el, de diplome, titluri și alte fandoseli frumos ambalate. Părul alb nu-l ajută. Sub el, sclipiciurile n-au avut și n-au miez. Mamă-sa, respectiv, indiferența la un lucru nefolositor, ca esența, e sleită de puteri. Mai apucă doar să-și omoare copilul.