CTP – fabulosul smintit

Confucius, Dumnezeu să-l ierte, zicea ceea ce mai târziu a fost atribuit unui poet francez: unde sunt zăpezile de altă dată? Respectiv, vâra în istorie nostalgia trecutului. Omenirea, din totdeauna, a lansat un viitor apocaliptic: femeia cu rochia peste glezne. La fel și CTP-ul nostru. El este un vizionar, este însăși fatalitatea. Aude în alegerea unui somnambul, Nicușor Dan, trâmbițele progresului. România, iată, zice domnia sa, dispune de un tineret demn de viitorul care vine. Deși, dacă Nicușor Dan n-ar fi câștigat o olimpiadă școlară, ar reprezenta cu cinste oligofrenia. Participă la postul de primar al unei capitale europene, cu probleme de trafic, de alimentare cu apă etc… vorbind despre bolșevism. România viitorului într-o pilulă Orbanistă: Nicușor Dan. Ca dialectician, îi dau dreptate lui CTP. Cu Nicușor în frunte, viitorul României este antibolșevic. Tineri trăind din munca nu de puține ori epuizantă a părinților, exuberând cât de frumos este „dincolo”, vor urca România în cerurile indolenței lor. CTP are dreptate. Doar că, nu știu cum să spun, ceea ce, pentru el, este o trâmbiță a frumosului, în mine crește scârbă și neputință.