Un prieten al meu a scris poezia intitulată „Am plâns în vis că nu mă iartă mama”. Eu mi-aș dori un președinte cu poezia „Am plâns în vis că nu mă iartă țara”. Atât unul, cât și celălalt și-ar pierde sinele, valoarea de om. Ar rămâne singuri. Cumplită singurătate! Un al treilea ar putea plânge în vis că nu-l iartă familia, iubita, prietenul… Toți să-și dea sinele mai tare! Nu în vis. S-audă de-adevăratelea nevoia de mamă, de familie, de prieteni, de țară. Cine nu-și respectă valoarea sinelui, cu greu va putea suporta drumul spre moarte. Proprietatea privată pe care guvernul liberal dorește s-o impună în capul listei de valori, aceea care a născut capitalismul, tot ea va fi aceea care-l va ucide, prin golirea lui de oameni-om. A greși și a nu fi iertat de mamă, de familie, de prieteni, de țară este totuna cu a atenta la viața de pe pământ. Revin și strig: Ulițele! Ce fac ulițele?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.