Mă înconjur cu titluri de ziar. Îl aleg pe acela semnat de editorialistul cel mai bine informat, cu răspunsuri la orice. Partidele, zice domnia sa, nu-și dau mâna pentru a stinge incendiul, așa cum au făcu-o în 1907, întrucât astăzi lipsește acea răscoală. Este limpede, celebrul editorialist își extrage ideea din ascunzișurile sufletului mioritic. Scara pe care o coboară el în străfunduri încheie rostul acesteia în gingașa noastră istorie. Un confrate de erudiție îl aprofundează și zice: „Avem Instigatorul și Dezbinătorul (desigur Iohannis), așteptăm Unificatorul”. Probabil Sfântul Gheorghe, adaug eu. Arta lui constă în aceea că vioiciunea stilului se hrănește în colțișoarele rănite din sufletele contemporanilor. Rănite de năvala de născociri ale secolului XXI, printre care și pandemia. Aceasta este un experiment unificator, ce-i drept, dar fără nicio legătură cu legendele. Unificarea lumii prin pandemie începe și se încheie pe piscuri tot mai înalte. Aceea a popoarelor începe de jos, acolo unde se identifică valoarea lucrurilor. Nu de răscoale 1907 ducem lipsă în mahalale, ci de principii care să guverneze strada, școlile, spitalele, primăriile, presa, piețele… În locul celor proclamate de Cîțu – sus, de Becali și Dumitru Dragomir – jos, dar toți pe ideea: „banii mei, fac ce vreau cu ei, eu sunt stăpân, voi, slugi”, principii ce încheagă aluatul din care sunt încropite toate partidele și elitele îmbogățite.
E mult de lucru, nu e de nasul unui singur om. Ca să faci toate astea nu e de ajuns Președintele. E nevoie de schimbat întreg sistemul, viciat de grobieni și analfabeți politic.
