Dans final/Cine ni l-a trimis? Și de ce?

Din vârf de deal, iată, coboară un străin. Săteanca, la izvor, se înclină. El trece falnic. E boierul! Casele își scot acoperișurile. Se ridică storurile de la ferestrele cu Liiceni. O bătrână roagă vecinul să-i scuture cireșul. Acum, te costă, mamaie! Satul se umple de pofte ascunse. UE vrea tot mai mult. Și-un copil, către noul venit: ai venit pentru noi? Cu dispreț, ca mutul, acesta bâiguie ceva. El locuiește într-o cazemată. De gardă la Palat este de marți până miercuri. Românul îl blestemă. Nu-i pasă. Vorbirea îi este scrisă de alții. Ca pentru un trib ortodox. Întrebarea a fost și rămâne: ce alege UE, ditamai civlizația, pentru o Românie născută pe un alt calendar…? Răspunsul e clar: alege cum să continue ce a început. Trimite pe filieră, ca stăpân, un  nătâng îngâmfat. Și mărește grandios veniturile Gărzii Pretoriene.