Ce este, de fapt, cu Ucraina? Impresia este că toată lumea știe. Și că fiecare își apără cu dinții punctul de vedere. Într-o lume bezmetică, în care bezmeticeala este plămada folosită pentru a putea minți după bunul plac. Se cheamă dreptul omului de a decide în ce fel vrea să trăiască. După Marele Război, lucrurile n-au stat așa. Am fost în Cehia când omul a vrut una și marile puteri, Rusia și America, alta. Trăiam în România în noaptea când omul prin referendum a vrut una și America, alta. Ce vrea omul ucrainean? La Geneva, recent, pentru a hotărî felul de lume care omul ucrainean decide să trăiască, s-au întâlnit reprezentanții Rusiei și ai Americii. Zgomot de arme pe tot cuprinsul planetei. România, prin președintele Iohannis a cerut ajutorul Americii și al Franței. Un monument al nebuniei. În spatele lui clocotesc pofte și interese fără nicio legătură cu vorbele țipate prin televiziunile în care clocotesc poftele și interesele. Lumea se ține la suprafață pe colacul urii. Antena3, cu unul cu fruntea cât o frunză, vrea să moară Rusia. Alții, dușmanii lui Iohannis, să moară cel care împarte șepci. Am scris un articol fără ură, au venit puțini. La rându-mi, nu citesc decât înjurăturile cu adresă. Lumea, iată, se depopulează. Mor cei singuri. Li se atrofiază limba. Li se usucă dorul de oameni. Mă uit și aștept, și țărmul se îndepărtează, se îndepărtează…
