Dans final/Nouă și cu-a lu’ De Veseliu, zece

Va fi război? Sau chiar suntem în război? Eu, unul, nu știu. Nu am informații. Am întrebări. Cum e asta, de pildă: Dacă Oltenia va dispărea de pe fața pământului, cu Deveselu cu tot, ce-au greșit oltenii? Că așa, degeaba, n-au dispărut ei! Brrr!… Murim, luptăm, pe NATO apărăm! Totuși nu e chiar rău. S-au anunțat prietenii. Francezii nu vor să mai moară la Paris. Au încercat. Și ce-a ieșit, să nu vorbim… Vin să moară lângă bravii români, la De Veseliu. Da, De Veseliu, ce nu e clar? Sosesc chiar și  americani, negri și mai puțin, fără șepci în dar. Vin cu tancuri, avioane, vapoare… Dar ce nu au? O solidaritate umană cum n-a mai fost. Leagănul democrației se extide ca un gumilastic. Se vorbește de NATO, sărmanul! O lume întreagă îi vine în ajutor. Noi, primii. Nu mai vrem fără NATO. Repet: Murim, luptăm, pe NATO apărăm! Nu putem trăi fără bietul de el. NATO simte pericolul și se ascunde. Azi, în Dorohoi, mâine, la Kiev. Vin rușii să ni-l ia. Românii au o vorbă: Pe aici nu se trece! Nouă și cu-a lu’ Deveseliu, vorba francezului, zece.