Printre zvonurile zilei caut să disting unul care vorbește despre ucrainieni – oamenii. Nu găsesc. Rușii se pregătesc să ocupe Ucraina. SUA se pregătesc s-o apere. Pe ea, pe Ucraina, nu pe ucrainieni. Aceștia, cum spuneam, nu există. Și pe bună dreptate. Nu-i interesează nici pe ruși, nici pe americani, nici chiar pe ucrainieni. Trebuie să fii tâmpit să cheltuiești bani într-un război pierdut din start. Dar ești genial dacă încerci și poți să obții cât mai mult din prilejul ieftin. Pentru asta se bat americanii cu rușii. Nu victoria o urmăresc, ci halca mare. România n-a fost cucerită de nimeni și totuși bogățiile ei au dispărut în buzunare nu excesiv de sincere, dar cu multe făgăduințe pe bățul în culorile marilor puteri. Rușii și românii n-au câștigat nimic. Singurii. Aceștia trebuie învrăjbiți, ca să rămână și mai departe cu buza umflată. A început, cine altul, decât Ion Cristoiu? Cu capul său de ardei umplut, vorba lui Vadim, susține că dușmanii de moarte ai rușilor sunt românii. Nu nemții care i-au decimat, nu francezii care au ocupat Moscova, nu polonezii care-i ciomăgesc, cum îi prind. Nu, românii. Iată, descoperă Marele bard al națiunii, un scriitor rus a vorbit despre români cum vorbim noi despre Bulă. De mirare că marele scriitor, cel mai mare scriitor român în viață, n-a zis: „Șo pă ruși!” (vezi Ion Cristoiu ia bacșișul).
Putin nu mai vrea baze militare americane la granițele Rusiei, sub steagul NATO. Americaniilor le arde buza de dragul unei Ucraine cu doar câteva zeci de mii de locuitori la bogățiile imense din Donbas, Azov și celelalte. Ucraina e mai bogată decât România. Cu doar o șapcă oferită în dar, poate cu două, bogățiile alea dispar. Mai sunt zeci de lozinci de strigat la balurile aniversare.
Bietul Iohannis n-are ce oferi, oferă vieți de români.
