Vechi fotografii de sertar. O vecină, prietenă de drum lung, așteaptă o întâmplare de viață: operația de cancer. De unde atâția bani?, se întreabă. Nu ai nevoie, îi spun; ai card de sănătate. Și ea zis ce-a spus mamă-sa, și ce-a spus bunică-sa, și bunică-sa după străbunică-sa, și tot așa neam după neam, că, vai, cine o operează pe ea fără un ban, acolo?
Și iată un fiu, tot de vecin de drum lung, la vârsta ieșirii din copilărie, care zice: eu vreau să trăiesc în America. Și tot ca el un altul, și un altul… Nu mai vor în România…
Și încă o fotografie de sertar: boieri români în istorie, îmbrăcați ca la Constantinopol, moda timpului…
Și Eminescu, poet național: „Ai noștri tineri la Paris învață, la gât cravata cum se face nodul…”
Și România, ca un copil născut înainte de termen. Cu bacșiș, orice s-ar întâmpla, cu istorie în șalvari, cu copii fără dragoste de țară – în tablou. Și-n colibe, bătrâni care așteaptă să fie ajutați de Dumnezeu la plata facturilor… România de rezervă.
