Și fără diplomă, în democrație, oamenii raționează în preajma dăunătorilor. Solidari cu firea. Poliția li se alătură firesc. Pavăză organizată împotriva stricătorilor vieții. Dar iată ce trăim de câtva timp. Instituția purtătorilor de baston a devenit cuptor și vatră pentru cei fără rațiune, fantoma înspăimântătoare a marelui dispreț, care strigă „s-a zis cu tine”. Dușmani ai rațiunii, prinos pentru cei în urcuș spre putere. Poliția și muritorii fără epoleți sunt acum adversari. Viața, grădină a raiului pe pământ, nu se mai puternicește în familii. Stricătorii de pace se înmulțesc lesne. Poporul nu mai crede în democrație. Poliția ia chipul cantinelor unde descrierații își astâmpără foamea orgoliilor nesățioase. Țara-i o destrăbălare. Școli fără copii care râd. La stâne, ciobanii ca și marii escroci. Premierul a plagiat ca toată lumea selectă a vremii. Cei de pe stâncile care aburcă spre putere și cei care se rostogolesc de-acolo anunță reforme într-o țară fără matca reformelor. Reforma unui drapel unic în lupta pentru o țară unde stăpânește rațiunea. Nesațul de putere al poliției, în fapt, un singur polițist iertat pentru samavolniciile sale este un vot de blam pentru întreaga instituție. Legitimează orice formă de revoltă a comunității.
P.S. Ciucă n-a făcut nimic în plus față de spiritul care a dominat lumea cu diplome. Nu e cu nimic mai rău sau mai bun decât oricare dintre aceia. Poate ceva mai bun decât alți plagiatori, aceia care au pierdut puterea și n-au altă armă decât pâra de Cișmigiu. Și bani ca să aprindă creierul unei ziariste de mahala. România se destramă, e pe cale de dispariție. Presa, al treilea ochi al națiunii, a descoperit pricina: plagiatul frivol. Fără efecte.
