Domnule Iohannis, de data asta… (4)

Când doamna Merkel v-a rugat nemțește, respectiv cu grație, să-i trimiteți niște slujbași de bine să-i curețe câmpurile, n-ați trăit o bucurie mai mare. Atât de mare v-a fost emoția încât ați uitat electric că tot omul, oricât de adâncă i-ar fi vocația de slugă, este însoțit și de dorința de a fi drept măcar oleacă. Chiar cu poporul unei țări care nu găsește înlăuntrul său dorința de a fi demn. Încurajat astfel, ați agățat la brăcinarele patronilor occidentali, nemți și nu numai, scalpurile producătorilor autohtoni. Ați respectat părerea specialiștilor, ați zis. Sigur, răul cel mai păgubos în astfel de situații ar fi fost să-i desconsiderați. Mai ales că în discursurile dvs nu uitați să faceți mereu referire la ei, spunându-le „specialiști”. „Specialiștii mei”. Căci, doar așa puteți rămâne liber să nu gândiți cu capul propriu și să nu vă supuneți dorinței de a fi și demn, ca tot neamțul. Ați văzut ce pățiți dacă omiteți acest amănunt? S-a întâmplat ca-n gluma cu nebunul care aruncă o piatră în apă și un guvern de broscoi orăcăie pe un singur ton: a avut acordul specialiștilor. Nu ați avut niciun acord și v-ați pus în cap, un cap altminteri frumușel, un popor adormit până atunci. Bine vă stă? Dar, nimic de zis, nu v-a păsat. V-ați respectat țănțoșenia.