Veacul nostru a mai lepădat o zi. A fost o zi așa și așa. Klaus Werner Johannis a fost ocupat cu pregătirile pentru apropiata vizită la celălalt arian, Donald Trump.
Niște soldați americani au stârnit vâlvă cu niște întâmplări de la Deveselu, la o azvârlitură de Marea Neagră de granița cu dușmanul principal, Rusia. Să nu ne uităm misia, pare a fi scris pe spatele invitației. Sigur, nu poți să dai crezare unui american, fie el și neamț, mai ales când te copleșește cu laude. Și totuși…
Da: și totuși. În timpul acesta, o armată de procurori, polițiști, judecători, băgători de seamă caută probe, mai ales acolo unde nu există: sub pământ, de pildă, cât mai adânc sub pământ. Presa nu renunță la ratingul ei. Scoate ce are nevoie și din piatră seacă, respectiv, niște chiloței și alte boarfe cu sânge pe ele; femei care-și aduc aminte că, în urmă cu 20 de ani, au fost violate de monstrul român, lucru cu neputință la îndemâna unui american pentru simplu motiv că americanii nu erau atunci la Deveselu. Violate și bătute. Neapărat bătute, ca nu cumva să se creadă că au fost violate cu îngăduința lor. Mai anevoios era să găsești un nevinovat, neapărat român, care să-și mărturisească vinovăția. Greu, compromițător în ochii lumii civilizate, e adevărat, dar s-a aranjat: violatorul ucigaș a fost convins, de un neimplicat în anchetă, să mărturisească. Și acesta, față în față cu un psiholog de geniu, a recunoscut. Important era să recunoască tot. Tot ce-a făcut, dar mai ales ce n-a făcut.
Românul Werner se făcea vinovat de neglijență. Uitase de misia ariană, pentru a a-și lansa campania electorală. Și nu există lucru mai lesne pentru un Donald, de a obține niște miliarde de dolari și vinovați-nevinovați decât de la unul, arian ca și el, cu musca pe căciulă.
Donald și Werner, față-n față
de Nicolae Cristache pe 14 august 2019 1060