Acasa > Editorial > Dragului meu Miron Scorobete

Dragului meu Miron Scorobete

V-am simțit la dreapta mea citindu-vă următoarele rânduri: „Un partid în care coexistă <<baroni>> supraîmbogăţiţi prin jaf, că nu din salariu, cu bătrâni mult sub pragul sărăciei, pe care-i poţi cumpăra pe o pungă de zahăr şi un litru de ulei, ce legătură are cu social-democraţia?” Ți-am răspuns cu o urare: scrierile tale să fie pe măsura cunoașterii vieții. Și fiindcă orice om fabrică instantaneu, deopotrivă, puroi și miere, urarea mea a cuprins jumătate afurisenie. Restul pe care l-oi spune, cu noi să-și poarte a lor steaguri.
Așa cum un adevăr doar pe jumătate rostit este o minciună deplină, dreptatea, clamată neîntreagă, contra-dreptate este. După ieșirea noastră din lanțurile urii împotriva lui Ceaușescu, hulpavi de libertate, lumea ne-a propus un joc. Așa cum la fotbal, dacă renunți la regulile jocului, renunți la jocul însuși, alegerea noastră a fost să jucăm capitalismul. Numit și stat de drept. Doar că statul de drept se vede diferit la vârf și altfel la poale. A fost momentul când Adrian Năstase a descoperit o realitate rară în lume: el, șef, urma să vină la Guvern cu tramvaiul și Dinu Patriciu, în opoziție, cu liberalii, în Mercedes. Dumneata ai fi ales prima variantă? O puteai face. Dar ieșeam din Europa, nu mai jucam fotbal.Țara, volens-nolens, a renunțat la proprietatea de stat. Cui i se cuvenea? Lozinca „Nu ne vindem țara” a fost hulită cu bani pe care dacă i-am fi primit, i-am fi cheltuit în folosul aritmeticii unei guvernări cinstite. S-a furat pe capete, c-așa-i în tranziție. Cine a furat? Cei cu charisma și „iscusința”lui Becali. Suntem o țară de Becali, indiferent de numele din buletin, al social-democratului Liviu Dragnea sau a
„liberalului” Traian Băsescu. Deosebirea stă în numărul anilor când a guvernat fiecare. Nu există social-democrați și liberali decât în felul armei din mâinile fiecăruia, și-n masa de manevră la care țintește arma din dotare. Umilii sau hulpavii. Vorba vecinului meu, Miron Marica, fost țăran parvenit, către un băiat pe care-l trimitea la țigări: „Nu uita, eu sunt stăpân, tu ești sclav”. Dacă ar fi fost profesor la Sibiu, ar fi rostit: tu ești social-democrat, eu sunt liberal. Tu ești lumea veche, eu sunt lumea nouă.
Asta-i lumea în care trăim, acesta-i omul, fără deosebire de redingotă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.