Primul politician pe care-l respect… Îl respect sau îl iubesc?… Unul din astea două sentimente, în orice caz. Mai degrabă cred că-l iubesc. E sincer. Cum să nu-țí fie drag? În capul său lucrurile se așază ca tot ce este într-însul. Nu e vorba de nicio alianță. PSD-ul, zice domnia sa, prin faptele sale, să facă bine să ia aminte. Eu nu-l tratez ca partid. Negocierile sunt pentru televiziune. Mi l-a pus pe cap doamna dirigintă, americanca. Un fel de insignă cu care să mă pot afișa în lumea asta simandicoasă, de minciuni. Sau, mai corect, este afișul de pe ușa mea. Atenție: PNL și PSD lucrăm la liniștea țării; pentru proteste adresa-ți-vă, dragii de voi, lui Cioloș! Socialiștii vor să pară că ei, vezi Doamne, nu știu cine i-a pus în capul meu, că merg de capul lor. Va fi cum voiește doamna dirigintă, le place sau nu.
Năbădăios, preferatul meu! Și mai e ceva. Cîțu e singurul capitalist sută la sută. Nu că aș iubi eu capitalismul. Nu-l iubesc, așa cum nu iubesc nici mincinoșii. Dar pe prostul care se laudă cu asta, face tumbe și se scălâmbăie, îl cred și-l iubesc așa cum cred și iubesc orice saltimbanc cu har.
