Prostie sau incultură? Sau subdezvoltare? Care dintre ele? Trăim cu viețile noastre. Vedem cu ochii noștri. Auzim cu urechile noastre… Întâmplările din deal și marele șes sunt nefirești, aiuritoare. O personalitate a lumii universitare, Liviu Papadima, se întreabă, cu inima în bacanala din 10 august, de ce PNL pupă fundul PSD, vârât tot de el în căcat, și nu se aliază cu USR, aceeași plămadă? Dintr-o dată viața trăită de el nu mai e a lui, nici ochii, nu mai sunt cei vechi, și nici urechile. Simte, vede, aude că e altă melodie decât aceea din augustul triumfal, dar nu-și întreabă măcar copiii ce s-a întâmplat. Aceștia, instruiți de școală, de Biserică și de dorințe știu că nu oamenii fac fulgerele, ci Dumnezeu. Problema ar fi unde a plecat Dânsul? Și au dreptate. Dumnezeu nu este în Palatul de la Cotroceni, nici în Piața Victoriei, nici în birourile analiștilor. E acolo, Sus. Sus de tot. Acolo unde pandemiile, adevărate până la un punct, sunt confiscate și puse în serviciul intereselor proprii. Mișto în chestia asta, ar zice tot copiii, e că acolo Sus interesele intră în conflict cu ele însele. Pandemia doi ia locul pandemiei unu, pandemia trei pe al pandemiei doi, și așa mai departe. Iată o pâine de mâncat, gândesc ei, pentru toți mahării, mai mari ori mai mici. Îndemnul, iată, nu poate fi decât unul singur: fă-te mahăr! Fiecare cum știe. Miliarde de atotștiutori încăierați unul cu altul și toți cu toți, cum îi duce mingea din cap.
Iar eu, de-aș aș mai avea o inimă ca a mea, aș ieși în piață și aș striga alături de copii: Voi, cei de Sus, Jos! Lăsați-ne în plata noastră! Vă rugăm!
