Meciul de miercuri, cu Slovacia – prea târziu. După înfrângerea cu Belgia, posibilii eroi nu mai au ce căuta pe teren. Sunt plecați deja. La braț cu tații, la ușile deschise spre ofertele pieții. În căutarea unui șut norocos, al unei pase la fel, și așa mai departe. Niță rămâne singur în poartă. Sigur, nu încetez să mă rog lui Dumnezeu:”„Dă-ne, Doamne și nouă, nu ne uita! Jurăm că nu te vom uita!”
Unde sunt Hagi și compania? Din păcate, eroismul a fugit din România încă de pe vremea când alde Hagi visau la ei și la ceilalți ca el. Au învins, ce-i drept. Au învins singuri, fără tați și alți neica Nimeni.
