Ieșiseră pe rând în dimineața primenită. Unul – bogat, celălalt – talentat. Primul – respingător. Cel de-al doilea – adulat. Și porniră încrezători în veacul mugitor de bine. Bogatul, răcnind din toți bojocii. Talentatul, tăcând în sfielile sufletului.
Și pe ecranul țării, partidele își veștejeau eroii în mierea amăgirii îndestulate.
Și iată-i pe cei doi îmbătrânind. Bogatul înscriind România în cartea lumii, cu proprietatea unei curiozități umane. Celălalt, cu firea proprie geniului. Și amândoi cu împrejmuiri după chipul vieții fiecăruia: unul, cu slugi supuse și lașe, cu înșelăciuni și hoții, celălalt, cu performeri, limpezime și credință. Unul a luat țării, al doilea a dat țării. Și-n roțile mersului lor, spițele li s-au înmulțit după firea și zgomotele aruncate pe piață de o presă colorată de jumătăți de oameni.
