Istoria este parșivă. Pentru a-și împlini irepresibila necesitate, joacă la două capete. Se dă drept dascăl care predă morala și-i pune pe moraliști să se ucidă între ei. Cu „mai-catolicii-decât-Papa”. Platoșa aristocrației nobile, strălucitoare, a fost spulberată în 1789, de intriganții din interiorul castei. Gloatele, în prim-plan. Și inventivitatea intelectuală a burgheziei. Cu baionetele umane, ieșite ca din spuma mării, Robespierre, Saint Juste și urmașii. Nu altfel s-au petrecut faptele în Primul Război Mondial. Germania a fost înfrântă. Glorioasa și atotputernica. Pionul otrăvit de maica parșivă, fabricat chiar de ea: Vladimir Ilici Lenin.
Eroii dispar, apoi, treptat, în chip grotesc, patetic ori rușinos.
Gloatele nu sunt personaje. Sunt materia primă din care se fabrică tribunii care să le țină isonul. Bolșevismul a fost suit pe topogan împotriva voinței sale de către cel mai luminat produs al său, Gorbaciov.
Tribunii poporului român nu au sărit nici ei departe de trunchi. S-au numit Tökes și Iliescu, Cozma și Vadim, Mărieș și Voican. Urmașii acestora au venit și mai de jos: Dide, Tudor Chirilă, „Ceaușescu”, Mălin Bot…
Bătălia s-a încheiat ridicând la suprafață numai scursuri, mai-catolicii-români-decât-Papa: Iohannis, Orban, Turcan… Aceștia vor fi cei ce vor netezi calea ineluctabilei necesități: România – curtea din spate, cu gunoaie și provizii ieftine, a Europei prospere. Și-un popor pe măsura construcției care s-a ridicat pe ignoranța lui.
Istoria este parșivă. Ce frumos a răsunat: „Ne-am câștigat rația de libertate!”
