ATENȚIE! Toate greșelile de literă sunt intenționate.
Nu am încă optîșipe ani și am patru fete. Două o dată și două încă o dată. Aia mare deja aduce bani în casă. E harnică. Și cu alifia asta nouă de se dă cu ea toată ziua, e ca duduia Turcan; la fel de darnică, vreau să spun. Mâine-poimâine aș putea intra în parlament cu toate fetele mele. Dar s-o creadă ei! Pe fetele mele nu le dau pe euro. Ați văzut ce-au pățit bieții nemți sau, cum li spune acuma, englezi. Eu merg pe dolari. Ăia e sfinți. Pe trei dintre fete le duc direct la Deveselu, iar pe ultima, cea mai cum se spune acuma, sexy, o trimit la Kogălniceanu. C-am auzit că ăsta a fost mare de tot. Și tot pă dolari. Eu, una, sunt în căutare de sfinți d-ăștia noi. O pupăză bătrână, acum soacră de parlamentar, că până mai ieri nu dădeai o lingură pă ea, se trezi peste noapte cu zeci de hectare și vreo nu știu câți zgârie-nori. Că tot neamul ei a fost cu americanii de când se dădea ciungă să facem revoluție. Domnu Liiceanu știe, că de la el primim cărți de-ălea de te crucești ce-i trece omului prin cap. Că ziceam de dolari… Io nu știu ce-i cu cearta asta. Pesedeii au trecut pe euro. Alde Orban, că de ce nu și el? Șapca lu’ domnu Iohannis fu pe dolar, și-n toate excursiile cu nasoala dă din șapcă și curg avioane și toate celelalte trebuitoare unui om sărac. Domnu Orban nu dă din șapcă. Dumnealui dă de la buget, că ăsta-i mare de te crucești cum de ăștia noi furară tot și mai rămase câte ceva și pentru SRI. Și apropo de SRI, că mă stricai și eu cu limba asta nouă… Înainte i se spunea Securitate și nu se supăra nimeni. Îl știai de la distanță p-ăl cu gura… Acum cică se încheie protocoale și alte alea. S-a înnobilat toți, că nu mai știi care-i la Curtea Supremă, care-i la Procuratura Generală. Eu, ca femeia, știu că toți îs în presă. Da’ cum!? Ăia independenți iau tot atâția bani ca și ăilanți, da’ ca să zică invers. Merge treaba? Merge! Muie UE! Că de la voi le avem pe toate. Numa morții sunt la fel. Da’ cum?!
